,,Nu te vom uita niciodată’’

Simbol al Bucureștiului timp de aproximativ 80 de ani, Hipodromul Băneasa a fost unul dintre cele mai frumoase hipodromuri din Europa.

La începutul anului 2021 s-au împlinit exact 60 de ani de când Hipodromul Băneasa a fost distrus. O lume s-a stins odată cu dispariția minunatului hipodrom, turful românesc devenind istorie.
A fost momentul de tristă amintire prin care Bucureștiul a ieșit din rândul capitalelor europene, fiind și astăzi cam singura capitală din Europa fără hipodrom.

Doamne, ce hipodrom am avut…

Am avut odinioară o capitală ca afară!

Era o vreme când Bucureștiul se afla în rândul marilor capitale europene și mondiale. Era o vreme când țineam la valorile și tradițiile noastre. Era o vreme când ne inspiram doar de la cei mai buni și, de exemplu, aduceam tot ce era mai bun de la Paris. Era o vreme când vizitatorii numeau capitala noastră ,,micul Paris’’ și tare ne plăcea.

În acea perioadă găseai la București cam ce găseai și la Paris: limba franceză, clădiri frumoase cu arhitectură asemănătoare, modă asemănătoare, educație și eleganță, Galeriile Lafayette, aceleași trăsuri deosebite trase de cai și bineînțeles, hipodromuri. Da, am avut și la București hipodromuri. Încă de acum sute de ani, în fiecare capitală civilizată a existat cel puțin un hipodrom. Așa a fost și în capitala noastră.

Din nefericire, efectele distrugerii Hipodromului Băneasa încă ne afectează, deoarece nici acum nu ne-am revenit. A fost o pauză prea lungă, iar reconstrucția întreg fenomenului durează!

În acest articol vă vom prezenta un rezumat a ceea ce a fost Hipodromul Băneasa, iar pentru mai multe detalii legate de minunatul și regretatul Hipodrom Băneasa, puteți accesa HIPODROMUL BĂNEASA.

Începuturile…

Povestea primului hipodrom din capitala României începe în anul 1875, imediat după înființarea Jockey-Club Român. Anul 1875 este anul de referință în istoria noastră hipică.

Este anul în care Jockey-Club Român a reușit să dea startul curselor de galop într-o formă bine organizată și continuă/constantă. Mai exact, în ziua de 12 octombrie 1875, pe câmpul de la Floreasca, Jockey-Club a reușit să organizeze prima mare reuniune de curse de galop. Trebuie menționat că, Câmpul de la Floreasca făcea parte din câmpia Colentinei, iar bariera Herăstrău era la intersecția dintre Calea Dorobanți și Șoseaua Ștefan Cel Mare.

În această istorică reuniune, s-au organizat cele mai importante curse: Derby Român, Premiul Jockey-Club și Premiul Regal. Acestea vor deveni în timp primele trei alergări clasice ca importanță.

Primul hipodrom ca-n străinătate, monsieur!

Decizia construirii unui hipodrom ca-n străinătate fusese luată de către Jockey-Club Român înaintea reuniunii din 12 octombrie 1875. Mai rămăsese de ales terenul. Până la urmă, terenul ales a fost la ieșirea din București către comuna Băneasa, la rondul al treilea (actualmente Piața Presei Libere).

Un rol foarte important l-a avut generalul Gheorghe Manu, primar al Bucureștiului în acea vreme și unul dintre ,,greii’’ care au fondat Jockey-Club Român.

Alergările de cai se desfășurau în această perioadă pe câmpul de la Floreasca și pe platoul Cotroceni (zonă controlată de armată).

Dar, din cauza Războiului de Independență, cursele au luat o pauză și construcția noului hipodrom a fost amânată. După această amânare binevenită, începând cu anul 1879 se reia proiectul construirii primului hipodrom ca-n străinătate de la București.

Hipodromul de la Băneasa

După planurile arhitectului Ion Mincu, se construiește în perioada 1880-1881 primul hipodrom de la București după standarde internaționale. Hipodromul a fost denumit Hipodromul Băneasa, deoarece era amplasat lângă comuna Băneasa (actualul cartier Băneasa), la rondul al treilea (actuala Piața Presei Libere). Primul sezon de curse la Hipodromul Băneasa s-a alergat în anul 1882.

Începând cu anul 1882, putem spune că începe să se contureze ,,la belle epoque’’, atât în București, cât mai ales la Hipodromul Băneasa. Sub conducerea unor bravi membri Jockey Club, precum generalul Gheorghe Manu, generalul Ioan Emanoil Florescu, Grigore C. Cantacuzino, Alexandru Marghiloman și alții, cursele de galop se dezvoltau an de an. Și, bineînțeles, sub patronajul regelui Carol I, președintele de onoare al Jockey Clubului Român și un pasionat al curselor de galop.

Fiecare nou sezon era mai reușit

Un exemplu concret de reușită de la Hipodromul Băneasa este fondul de premieră din anul 1883, în valoare de 63.000 de franci, bani doar pentru caii câștigători. La scurt timp aveau să apară și pariurile.

Odată cu primul hipodrom de la București după toate standardele internaționale, cu Hipodromul Băneasa, avea să înceapă cu adevărat dezvoltarea curselor de galop, datorită faptului că erau curse organizate constant și datorită condițiilor mai bune de alergare.

Practic, aceasta este perioada când începe desfășurarea acțiunii în istoria curselor de galop din România.

Odată cu trecerea anilor, distanțele și premiile marilor alergări clasice s-au mai schimbat, îmbunătățindu-se de fiecare dată. Aceste îmbunătățiri se datorează tututor celor implicați în acea perioadă de început. Însă, sunt câteva nume pe care trebuie să le scoatem în evidență datorită implicării lor, și anume: baronul Vivian, generalul Gheorghe Manu, generalul Emanoil Florescu, Grigore C. Cantacuzino, colonelul Constantin Blaremberg, Alexandru Balș, Alexandru Marghiloman și ultimul, dar nu cel din urmă, regele Carol I.

Derby-Român

În anul 1896 se organizează pentru prima dată Derby-Român pe distanța clasică (internațională) de Derby, pe 2400 metri.

Primul câștigător al noului Derby-Român de la Hipodromul Băneasa a fost roibul Paradox al lui Alexandru Marghiloman. În această perioada ,,părintele hipismului românesc’’ era deja cel mai mare câștigător de curse, întrecându-l de ceva timp pe primul mare câștigător de pe hipodrom, pe colonelul Constantin Blaremberg.

Totul se dezvolta, numărul proprietarilor de cai Pursânge crescând în fiecare sezon. Caii proveneau atât din țară, cât mai ales din Anglia și Franța.

Pe lângă caii Pursânge, din Anglia și Franța se importa și moda acelor vremuri, în special de la Paris.

Odată cu această dezvoltare, mai ales după 1896, a venit și dorința firească de a moderniza hipodromul. Această dorință comună a tututor turfiștilor este dusă la bun sfârșit de către Jockey Club Român, în frunte cu generalul Gheorghe Manu și Alexandru Marghiloman (vicepreședinții Jockey Club Român).

Acest nou hipodrom a putut fi construit datorită insistențelor și eforturilor financiare ale inegalabililor membri Jockey Club Român, dintre care se distingeau: Alexandru Marghiloman, generalul Manu, generalul Florescu, G.C. Cantacuzino, Moruzi, Brătianu, Stirbey, Negropontes, Lahovary, Ghika, Sturdza, Suțu, Kogălniceanu, Steriadi, Balș, Argetoianu, Catargi, Cămărășescu, Chrissoveloni, Filliti, Bălăceanu, Bibescu…etc.; dar și datorită Familiei Regale a României, în mod special datorită Regelui Carol I.

Noul Hipodrom Băneasa

Având susținerea regelui Carol I și a primăriei Bucureștiului, pe la sfârșitul primăverii și începutul verii anului 1905 începe construcția noului hipodrom, după planurile arhitectului Ion D. Berindey. Marele arhitect studiase hipodromurile de la Paris, în special Hipodromul Longchamp.

Realizări mari cu eforturi mari

Inițial, construcția Hipodromului Băneasa era proiectată pe un teren nu suficient de mare, dar în foarte scurt timp, datorită insistențelor și eforturilor arhitectului Berindey și (mai ales) ale membrilor marcanți ai JOCKEY CLUB, se obține o suprafață mai mare de teren, impetuos necesară finalizării marelui proiect – Hipodromul Băneasa.

Pe 14 decembrie 1905 apare și un decret oficial (de stat), prin care se alocă o nouă suprafață de teren Jockey Clubului, ajungându-se la începutul lui 1906 la o suprafață de 52 ha. Ulterior, în 1915, datorită tot Jockey Clubului, suprafața totală a terenului va ajunge la 62 de ha.

Inaugurarea tribunei

Toți cei implicați în acest proiect au reușit o performanță demnă de prezentat celor care studiază arhitectura. Arhitectul Berindey, având uriașul suport al lui Alexandru Marghiloman – vicepreședintele Jockey Club, a reușit să inaugureze noua tribună în ziua de 8 octombrie 1906, adică în aproximativ 15-16 luni de zile.

Marea și mult așteptata inaugurare a noii tribune a Hipodromului Băneasa a avut loc într-un cadru festiv, în prezența Familiei Regale a României și a mai multor invitați de seamă.

Construcția avea să fie unică, era de o eleganță aparte, regală. Hipodromul Băneasa ajunge în scurt timp să fie considerat unul dintre cele mai frumoase hipodromuri din Europa, concurând de la egal la egal cu celebrul Longchamp de la Paris, cel care l-a inspirat cel mai mult pe arhitectul Berindey.    Acest nou hipodrom avea să fie mândria Jockey Club Român și probabil cea mai mare realizare a Clubului! Avea să fie o reușită din toate punctele de vedere. Dar nu numai tribuna era nouă, ci întreg hipodromul fusese îmbunătățit, devenind astfel un hipodrom de talie internațională.Și cum pistele sunt cele mai importante, însuși marele Marghiloman s-a ocupat de ele, aducând ,,turful’’ de la Paris.

Terenul de alergări cuprindea două piste concentrice, una de 2.000 m cu o lățime de 24 m, respectiv cea exterioară de 2.200 m și cu o lățime de 30 m. Pistele erau legate între ele cu bretele, ulterior, în 1925, ajungându-se să se amenajeze o pistă de 2.400 m pe care se alerga în special Derby-ul (Pista de Derby).

Facem o mică paranteză și vă menționăm că, de-a lungul timpului, distanțele pe care se desfășurau cursele de galop la Hipodromul Băneasa au fost între 800 m și 4000 m. Da, am avut și noi un fel de Gold Cup, era Premiul Grigore C. Cantacuzino, cea mai lungă cursă (4000m).

Odată cu inaugurarea noului hipodrom, Bucureștiul avea să intre cu adevărat în rândul marilor capitale Europene. Un hipodrom înseamnă mai mult decât cursele de cai, înseamnă un stil de viață aparte.

Un început foarte bun pentru noul Hipodrom Băneasa

Mirajul câștigurilor încă din anul deschiderii era mare, Jockey Club Român a oferit în 1906 un fond de premiere în valoare de 380.866 de franci. Dintre cei 23 de proprietari de la Hipodromul Băneasa, îi amintim pe primii trei din punct de vedere al banilor câștigați:

1- Alexandru Marghiloman cu 120.783

2- George Negropontes cu 100.050

3- Locotenent Gheorghe Moruzi cu 60.476

Hipodromul Băneasa devine în foarte scurt timp una dintre atracțiile principale ale Bucureștiului, atât pentru români, cât și pentru cei care ne vizitau ,,micul Paris’’. Dar ca să vă faceți o impresie despre ce-a însemnat Hipodromul Băneasa, puteți citi articolul HIPODROMUL BĂNEASA și cu siguranță veți fi plăcut impresionați.
Trebuie menționat că Hipodromul Băneasa era împărțit în doua circuite distincte, hipodrom pentru galop și hipodrom pentru trap, cel mai mare și mai impresionant era bineînțeles cel pentru Galop.

Cursele de galop se țineau în zilele de joi și duminică, iar cele de trap miercuri și sâmbătă. În timpul iernii, cursele de galop luau o binemeritată pauză și se mai organizau doar curse cu săniuțele trase de cai pe Băneasa-Trap.

Cele mai importante și atractive curse erau cele de galop de duminică, atunci când Hipodromul Băneasa era arhiplin, cu mii de spectatori.

La cursele de galop cele mai importante din an participa și Familia Regală, Regina Maria distingându-se ca o mare iubitoare de cai și curse de cai.

Membrii Familiei Regale erau astfel nelipsiți la Premiul Regal, Premiul Jockey-Club și la DERBY. Cea din urma cursă era și cea mai importantă, cursa cailor de 3 ani fiind cea mai așteptată și cea mai importantă din an, oriunde în lume. De asemenea, soseau la hipodrom și nobili invitați de peste hotare.

Odată cu Familia Regală a României, la hipodrom venea și toată protipendada, dar și oamenii modești din cartierele mărginașe ale Bucureștiului și, chiar din provincie. Veneau mii de oameni, iar la Derby se strângeau aprox. 25.000 de suflete.

La hipodrom nu te puteai îmbraca oricum. Și, indiferent de clasa socială, trebuia să te îmbraci cu ce ai mai bun în ziua respectivă.

Spectatorii veneau în număr din ce în ce mai mare, deoarece condițiile erau mai bune și cursele mai spectaculoase, plus că erau și atractivele pariuri. Iar duelul dintre grajdul Marghiloman și grajdul Negropontes, printre alte dueluri, oferea curse de povestit copiilor și nepoților. Acești doi mari proprietari aveau cei mai buni cai Pursânge.

Premieră istorică la noul Hipodrom Băneasa

În anul 1909, la noul Hipodrom Băneasa, a avut loc o premieră istorică: ‘Primul Meeting de Aviațiune’

Din spusele presei din acele vremuri, se pare că au participat aprox. 40.000-45.000 de mii de oameni. Încă din acele vremuri, s-a dovedit că un Hipodrom înseamnă mai mult decât cursele de cai!

Începând cu anii 1910 și 1911 activitatea la hipodrom se intensifică și mai mult, venind din afara țării tot mai mulți cai și jochei. Pe lângă caii aduși din afara țării, au început să apară tot mai mult și caii indigeni.

În perioada aceea în Romania s-au născut și crescut cai de foarte mare valoare. Importurile de ,,Pursânge’’ și competiția de pe hipodrom au dus la rezultate foarte bune.

ZORI DE ZI

Cel mai bun exemplu este celebrul ZORI DE ZI, primul ,,pursânge român’’ adevărat, așa cum îi plăcea lui Alexandru Marghiloman să spună despre campionul său.

ZORI DE ZI a câștigat tot ce se putea câștiga la Hipodromul Băneasa. A câștigat DERBY-ul ROMÂN din 1913 și a câștigat alte 21 de curse pe hipodrom în cariera sa de 5 ani. A debutat în 1912 și a fost retras din activitatea competițională în 1916.

Totul mergea la galop la Hipodromul Băneasa, însă, odată cu începerea Primului Război Mondial, lucrurile aveau să se schimbe. Ba mai mult, în anii 1917 și 1918 a fost pace pe terenul de alergări a hipodromului.
Cursele s-au reluat după război, în 1919, și au continuat neîncetat până în 1960, când s-a întâmplat una dintre cele mai mari nedreptăți, distrugerea ,,templului alergărilor de cai’’.

România a (re)devenit mare în 1918, iar începând cu anul 1919 cursele de cai au reintrat în normalitate și totul galopa! Însă viața își urmează cursa ei și am avut parte de sosirea pe potou a unui brav român! Dispariția “părintelui hipismului românesc”–Alexandru Marghiloman, pe 10 Mai 1925, a fost un moment trist pentru întreaga suflare turfistă, și nu numai!

,,Cursa continuă’’

În ciuda acestei pierderi uriașe, cursele au continuat pe drumul ascendent început înaintea Primului Război Mondial, ajungându-se la 600-700 de cai Pursânge în 1930, iar în 1940 cifra se apropia de 1000.

Mai mult decât atât, s-a simțit nevoia de a se construi un al doilea hipodrom în București. Al doilea hipodrom avea să fie Hipodromul Floreasca. Acesta a fost finalizat în anul 1923 și era specializat în trap, dar se organizau și curse de galop.

Tot în acea perioadă de dezvoltare continuă, avea să apară ,,Legea pentru autorizarea alergărilor de cai și a pariurilor’’ (hotărârea legii a avut loc pe 1 iulie 1930 și a fost publicată in ‘Monitorul Oficial’ Nr. 144 din 2 iulie 1930). Astfel, Jockey-Clubul Român era recunoscut și din punct de vedere tehnic, drept instanța conducătoare a alergărilor de galop din România.

Perioada de dezvoltare a hipodromului

În perioada anilor 1940 Hipodromul Băneasa a cunoscut una dintre cele mai mari creșteri, din toate punctele de vedere: proprietari, pariuri, jochei, antrenori și cai, ajungându-se la aproape 1.000 de cai Pursânge.

Totul galopa, atât la Jockey Club Român, cât și la Hipodromul Băneasa! Putem afirma că perioada anilor 1940 a fost (probabil) cea mai prosperă pentru Jockey Club Român, Hipodromul Băneasa și mai ales pentru cursele de galop.

Afirmația noastră este susținută de numărul cailor Pursânge Englez, de numărul de curse, de numărul proprietarilor, de premiile acordate de Jockey Club, de valoarea jocheilor și antrenorilor.

Această dezvoltare s-a construit de către Jochey Club în timp, cu răbdare și pricepere. Și, cu o foarte bună implementarea a pariurilor, element fundamental în industria ,,horse racing’’.

Datorită motivelor enumerate anterior, în această perioadă s-au oferit cele mai mari sume de bani în marile alergări clasice.

Cea mai frumoasă declarație! – Generalul Moruzi

Tot în această perioadă, Hipodromul Băneasa, cursele de galop și toată suflarea turfistă, aveau să primească cea mai frumoasă declarație de dragoste! Și anume, dragostea infinită pentru caii pursânge și pentru cursele de galop, l-a determinat pe generalul Gheorghe Moruzi să ceară prin testament ca să fie incinerat, iar cenușa să-i fie împrăștiată pe pista Hipodromului Băneasa chiar în dreptul potoului.

Dorința bravului general a fost îndeplinită de vicepreședintele Jockey Club, Barbu Catargi. S-a întâmplat în preajma anului 1940, într-o perioadă în care cursele de galop deveniseră un mod de viață pentru foarte multă lume, căpătând o importanță economică și socială la care, probabil, nici marele Alexandru Marghiloman nu s-ar fi așteptat.

Dezvoltarea a tot ce ținea de Hipodromul Băneasa era într-o continuă și sănătoasă creștere. Iar videoclipul următor ne demonstrează realitatea frumoasă a acelor vremuri. IMG_1751

Începutul sfârșitului!

Un prim semnal de alarmă l-a dat Al Doilea Război Mondial, iar începând cu anul 1946 avea să înceapă o perioadă de tristă amintire. Începea încet și sigur declinul curselor de galop în România, odată cu venirea cu forța a comuniștilor la putere.

De remarcat este faptul că și în timpul celui de-al doilea război mondial, alergările pe hipodrom s-au ținut, dar cu foarte mari eforturi din partea Jockey Clubului și a Casei Regale. Chiar și în condițiile acelea aproape imposibile cursele au continuat și, când lumea credea și spera că ce era mai rău a trecut, avea să vină ceva și mai rău! Comuniștii aveau să preia puterea cu forța și tocmai începea sfârșitul curselor de galop în România.

După ce în 1948 se elimină tot ce era legat de Jockey Club Român, în 1949 se hotărăște amputarea unei părți din hipodromul de galop. Se sacrifică partea din dreapta (N-E) a pistei de Derby pentru a putea fi construită ,,Casa Scânteii’’, în cinstea ocupației cu forța de către comuniști.

În anul 1949 s-a ținut ultimul Derby Român pe Hipodromul Băneasa în forma sa originală, câștigător fiind iapa POEZIA. Se pare că ,,Poezia’’ nu prea le-a căzut bine noilor invadatori, pentru că ei, în general, nu erau și nu sunt prieteni cu ,,poezia’’ și cu cultura nației. Ba mai mult, au grăbit lucrurile pentru a desființa acest loc al burgheziei și elitei bucureștene. ,,Ce atâta atmosferă de Paris, ce atâția intelectuali, doctori, profesori, ofițeri, bancheri, diplomați … la un loc!?!’’

Și așa avea sa apară în perioada 1951-1952 actuala ,,Casa Presei LIBERE’’.

Începând cu anul 1949 totul a început să ,,șchiopăteze’’, iar la sfârșitul anului 1960 avea să se întâmple inevitabilul. În decurs de câteva luni are loc distrugerea completă a hipodromului și dispariția cele mai de succes părți din istoria frumoasă a curselor de cai din Romania.

În această frumoasă istorie a ,,sportului regilor’’ de la noi, și-au făcut loc mulți turfiști ai Bănesei. Printre alții, îi amintim pe jocheii: Aristide Cucu, Vasile Huțuleag, Mihai Câmpineanu, Gogu Stoian, Ștefan Botescu, Nicolae Ilinca. Iar dintre antrenori îi amintim pe: Ion Gheorghe, Ion Pinka, Ștefan Ujvary, Nicolae Verone, Titi Cornea, Gheorghe Enescu.

Ultimul Derby Român

În ziua de 26 iunie 1960 a avut loc ultimul Derby Român, ultimul Derby de galop, câștigat de iapa Palmira.

Anul 1960 este ultimul an în care s-au organizat curse de cai la București. Cursele de trap au avut noroc, iar din 1961 toate alergările de trap s-au mutat la Hipodromul Ploiești.

Din nefericire, alergările de galop au dispărut odată cu distrugerea Hipodromului Băneasa, iar din 1961 și până astăzi nu s-a mai alergat nicio cursă de galop la București.

În ziua de trei decembrie 1960 s-au organizat ultimele curse de galop la Hipodromul Băneasa, iar de atunci nu s-a mai alergat niciodată la București.

Începând cu iarna din 1960-1961 o lume întreagă a fost dărâmată ca să se facă loc unor construcții mari, reci, urâte și triste. Și astfel, o fila importantă din istoria noastră a fost distrusă fără milă.

Alexandru Grigorescu – turfistul crescut la Hipodromul Băneasa

Alexandru Grigorescu s-a născut la București și a locuit în zona Arcului de Triumf, iar o bună parte a copilăriei și adolescenței a petrecut-o la Hipodromul Băneasa. Tatăl său a fost proprietar de cai Pursânge, iar unchiul său era marele antrenor buzoian Ion Gheorghe.

Atât tatăl, dar mai ales unchiul, i-au insuflat copilului Alexandru Grigorescu dragostea pentru caii pursânge și pentru cursele de galop. Și, Hipodromul Băneasa fiind aproape de casă, Alexandru Grigorescu era nelipsit de la hipodrom, unde a și lucrat o perioadă pentru unchiul său.

De la Alexandru Grigorescu am aflat multe lucruri legate de Hipodromul Băneasa. În continuare vă prezentăm mărturia lui trăită pe viu în perioada distrugerii Hipodromului Băneasa:

,,Am văzut ultima dată Hipodromul Băneasa în luna februarie a anului 1961, pe zăpadă și frig. Nu mai rămăsese mare lucru din el, fusese demolat cu sălbăticie, pentru a face loc Târgului Internațional. Deși pentru acest târg se putea găsi loc în altă parte, autoritățile comuniste, cu vederea lor scurtă și limitată, caracteristică regimului, au hotărât demolarea hipodromului, ba chiar, ca să nu greșesc, demolarea celor două hipodromuri.

În februarie 1961, am jurat că am să scriu cândva despre acest lăcaș al sportului, despre această arenă a cailor, despre acest templu al alergarilor de cai.’’

Regretatul Alexandru Grigorescu s-a ținut de promisiune și a scris mai multe cărți, din care am aflat lucruri minunate care s-au întâmplat la Hipodromul Băneasa.

Importanța hipodromului

Hipodromul Băneasa a fost timp de aprox. 80 de ani unul dintre simbolurile Bucureștiului.

Dragi cititori, un hipodrom este parte importantă a fiecarei capitale civilizate din toate punctele de vedere: istoric, cultural, al socializării, al relaxării, al îmbunătățirii rasei cailor, economic …etc! Suntem în anul 2021 și Bucureștiul continuă să fie cam singura capitală europeană fără hipodrom. Toamna trecută s-au împlinit 60 de ani de când s-au alergat ultimele curse de galop la București.

Doar prin selecția făcută în alergări oficiale cu public la Hipodromul Băneasa rasa Pursânge Englez s-a îmbunătățit și cursele de galop s-au dezvoltat, România ajungând la un moment dat cea mai bună țară la curse de galop din centrul și estul Europei.

De exemplu, România a câștigat primul Miting Internațional pentru curse de galop din centrul și estul Europei.

Primul Miting Internațional de Galop din centrul și estul Europei s-a desfășurat în septembrie 1951 la Budapesta. La acest prim miting internațional România a câștigat 7 din cele 12 curse și astfel, a obținut titlul de cea mai bună țară la curse de galop din centrul și estul Europei.
Victoria lui EPIGON, jocheu Vasile Huțuleag, antrenor Ion Gheorghe, este probabil cea mai mare victorie 100% românească din istorie pe un hipodrom din afara țării. Este victoria care ne-a asigurat câștigarea primului Miting Internațional de Galop.

În 1952, mitingul s-a ținut în Polonia. La Varșovia, caii și jocheii din România au câștigat opt curse, aducând României din nou titlul de cea mai bună țară la galop din centrul și estul Europei.

Aceste reușite istorice, se datorează selecției și îmbunătățirii rasei făcute în decursul zecilor de ani de muncă, în special de la Hipodromul Băneasa.

Chiar dacă declinul rasei Pursânge și a curselor de galop începuse serios, în România încă mai erau cai, jochei și antrenori de valoare. Acești cai Pursânge proveneau acum în special de la Herghelia Cislău, care începând cu anul 1945 se specializase în Pursânge Englez, iar după naționalizarea din 1948 primise multe exemplare valoroase.

Titlurile menționate mai devreme ne plasau în Europa (cam) imediat după Marea Britanie și Franța.

Ultimele performanțe notabile au fost la Budapesta în 1958, unul dintre performeri fiind GAL, câștigătorul Derby-ului Român din acel an.

A rămas speranța…

Odată cu dispariția hipodromului ne-am pierdut o parte din identitate și din istorie. Acea parte pierdută a identității o putem recâștiga doar prin construcția unui nou hipodrom la București, sau Ilfov. Iar împreună, pe noul ,,Hipodrom București’’, putem continua istoria curselor de galop din România.

Acest hipodrom va exista într-o bună zi, cel mai probabil tot datorită Jockey Club Român. Mai devreme sau mai târziu o să se construiască, este în natura lucrurilor, în natura firească a vieții. Iar Bucureștiul o să reintre în rândul marilor capitale Europene.

Nu vom uita niciodată…

Povestea Hipodromului Băneasa este atât de fascinantă încât s-ar putea realiza un film de excepție; un film în care am păstra vie amintirea acelei epoci glorioase a curselor de cai. Am păstra vie amintirea Familiei Regale a României, a elitei care a construit România modernă, a întregii societăți din ,,micul Paris’’, a ,,părintelui hipismului românesc’’-Alexandru Marghiloman și a legendarului Jockey Club Român, dar în mod special am păstra vie amintirea celui care a fost templul curselor de cai …..

HIPODROMUL BĂNEASA

Mulțumim Jockey Club Român pentru ajutor, în special conducerii și doamnei secretar Nicoleta Popescu!

Galop.ro (Martinescu V.-M.)

Surse:

– herghelie.ro;

– Jockey Club Român;

– Odinioară la Băneasa și Cândva la Băneasa – Alexandru Grigorescu.