Istoria hipică a Bucureștiului este veche și fascinantă, precum istoria României; și, este cam dată uitării, dar nu și de noi. A fost odată un București în care hipismul, în special galopul, avea o însemnătate aparte și ocupa un rol important în viața bucureștenilor.

Am avut odinioară o capitală ca afară

Era o vreme când Bucureștiul se afla în rândul marilor capitale europene și mondiale. Era o vreme când țineam la valorile și tradițiile noastre. Era o vreme când ne inspiram doar de la cei mai buni și, de exemplu, aduceam tot ce era mai bun de la Paris. Era o vreme când vizitatorii numeau capitala noastră ,,micul Paris’’ și tare ne plăcea.

În acea perioadă găseai la București cam ce găseai și la Paris: limba franceză, clădiri frumoase cu arhitectură asemănătoare, modă asemănătoare, educație și eleganță, Galeriile Lafayette, aceleași trăsuri deosebite trase de cai și bineînțeles, hipodromuri.

Da, am avut și la București hipodromuri. Încă de acum sute de ani, în fiecare capitală civilizată a existat cel puțin un hipodrom. Așa a fost și în capitala noastră.

Trist, dar adevărat!

După cum bine se știe, Bucureștiul este cam singura capitală Europeană fără Hipodrom, dar nu a fost mereu așa. Bucureștiul a avut chiar trei hipodromuri în același timp. Breaking news, nu?! În perioada antebelică au funcționat trei hipodromuri. Așezați-vă confortabil și pregăți-vă de start, deoarece începe cursa hipică a Bucureștiului!

Suntem în anul 2022 și Bucureștiul continuă să fie cam singura capitală Europeană fără bucuria unui Hipodrom.

Dragi cititori, un hipodrom este parte importantă a fiecărei capitale civilizate din mai multe puncte de vedere: istoric, cultural, al socializării, al relaxării, al îmbunătățirii rasei cailor, al mediului înconjurător și bineînțeles, economic.

Deși în perioada antebelică am avut trei hipodromuri, iar în perioada interbelică am avut două hipodromuri minunate la București, nimic nu ne mai aduce aminte de ele. Cazul cel mai trist este al Hipodromului Băneasa (1882-1960), acesta fiind unul dintre simbolurile Bucureștiului pentru mult timp. Nu există nici măcar o placă, un panou sau o statuie care să ne aducă aminte, nicio mențiune…nimic.

Dispariția unui simbol al fiecărei capitale civilizate

Simbol al Bucureștiului timp de aproximativ 80 de ani, Hipodromul Băneasa a fost unul dintre cele mai frumoase hipodromuri din Europa.

Hipodromul București ~ Ilfov ~ Jockey Club

Hipodromul București, sau poate Ilfov, sau poate al Jockey Clubului, este un subiect cam dat uitării în ultima perioadă, dar nu de Jockey Club Român și nici de noi; ba chiar insistăm că este imperios să avem hipodrom la București sau pe lângă București.

În afară de Jockey Club Român, care a făcut zeci de demersuri și face în continuare, regretatul Cristian Țopescu s-a mai implicat, inițiind chiar un proiect al Hipodromului București, dar fără succes. Îndrăgitul comentator sportiv a iubit caii și de multe ori a spus public că suspină după un Hipodrom la București.

Acesta mărturisea acum ceva timp: ,,De câte ori trec spre aeroportul Băneasa, mă uit cu jind la Casa Presei și la Romexpo și, îmi imaginez cum își petrecea pe vremuri protipendada bucureșteană sfârșiturile de săptămână la hipodrom, cum își etalau doamnele toaletele și pălăriile, în timp ce domnii discutau afaceri și treburi politice.’’

Deși au trecut peste 60 de ani de când a fost distrus Hipodromul Băneasa și de când cursele de cai au dispărut din viața bucureștenilor, considerăm că se poate reînsufleți pasiunea bucureștenilor pentru caii Pursânge și că a venit timpul să ne (re)întoarcem atenția către cea mai veche și mai spectaculoasă întrecere între cai, către cursele de galop.

Fără istorie suntem ai nimănui

Istoria curselor de galop din țara noastră este foarte veche și fascinantă, precum istoria Principatelor Române! Cursele de galop reprezintă cea mai veche întrecere între cai, atât în țara noastră, cât și în restul lumii.

Cursele de galop, cunoscute ca și ,,sportul regilor’’, au o istorie impresionantă care începe acum multe secole. Pe teritoriul nostru, primele mențiuni datează din luna mai a anului 1589. Impresionant!

Începuturile alergărilor de cai la București

Până de curând, știam că în perioada anilor 1865-1870 începeau să se organizeze timid și la București primele alergări de cai, însă după o ultimă descoperire marca herghelie.ro, căruia îi mulțumim, am aflat că încă din anul 1856 se organizau curse de cai pe câmpul de la Colentina. De asemenea, ni se (re)confirmă faptul că Alexandru Ioan Cuza s-a implicat și a susținut cursele de cai și la București, după ce ajutase la dezvoltarea curselor și la Iași. Sub domnia lui Cuza s-au organizat curse de cai la Floreasca. Încă nu știm dacă este exact același loc cu Hipodromul Floreasca construit în 1875, însă cu siguranță zona este aceeași; adică în zona Calea Floreasca și Str. Barbu Văcărescu. Cert este că prima cursă de cai organizată la Floreasca datează din anul 1859.

De la Încuratul Cailor de Sân’ Toader la Alergările de Primăvară

Una dintre cele mai vechi datini, poate chiar cea mai veche, legată de întrecerile între cai se numește ,,Încuratul Cailor de Sân’ Toder’’ și a plecat de la sate, că doar la sat s-au născut veșnicia și tradiția. Este mai veche și mai sănătoasă decât alergatul de Bobotează.

Tradiția ne spune că: Sărbătoarea „Încuratul Cailor de Sân’ Toader” prevesteşte venirea primăverii, perioadă în care oamenii trebuie să-şi pregătească terenurile agricole. Flăcăii îşi pregătesc toată săptămâna cu mare atenţie caii. Îi hrănesc bine, le pun funde, îi ţesală, îi aranjează pentru ca în Sâmbăta lui Toader să-i încure, aşa cum se spune pe uliţele satului. Tinerii vor să-şi demonstreze unii altora cât de bine şi-au scos caii din iarnă şi cât de bine şi i-au întreţinut și, care e mai bun!’’

Această datină străveche, milenară, se ține la începutul primăverii, de Sfântul Toader, fiind prima sâmbătă din Postul cel Mare.

Primele mențiuni referitoare la alergările de cai de la București sunt legate de ,,Sâmbăta lui Toader’’ (Sfântul Toader).

Aflăm din lucrarea ,,Sărbătorile la Români’’ (1899, Edițiunea Academiei Române) că Oborul era un târg însemnat de cai. Acesta a fost și motivul principal pentru care s-a ales prima dată pentru alergări câmpul (câmpia) de la Colentina, în josul Mănăstirii Plumbuita către comuna Ștefănești. Prin urmare, este foarte posibil ca și cursele din 1856 să se fi alergat tot aici.

Primele curse de galop ca-n străinătate

În București, ,,Încurarea Cailor’’ a început să-și piardă din tradiție în perioada anilor 1865-1870. Coincidență sau nu, este exact perioada când începeau să se organizeze și la București curse de galop după modelul din străinătate, care deja la Iași se implementase cu succes. Influențați de cei de la Iași, printre care îi amintim pe Cuza, Balș, Negruzzi, Suțu, Sturdza, Ghica, Moruzi…etc., cursele au început să prindă la bucureșteni, iar din anul 1875 chiar au luat amploare.

Dintre cei care au influențat în mod pozitiv organizarea de alergări în această perioadă la București, îi amintim (din nou) pe moldovenii Cuza, Balș, Negruzzi, Suțu, Sturdza, Ghica, Moruzi, susținuți foarte mult, printre alții, de generalul Ioan Emanoil Florescu. Iar din București amintim fam. Ghica, care chiar pe terenul lor din Tei s-au organizat alergări. Apoi îi amintim pe Cantacuzini care aleseseră zona Cotroceniului către comuna Domnești. Iar sub Ghițulești s-au organizat alergări în comuna Pantelimon.

De exemplu, în ziua de 27 iulie 1868 s-au organizat alergări de cai în Pantelimon, cu ocazia serbării Sfântului Pantelimon, undeva pe lângă ospiciul și biserica din comună (spre Cernica).

Se pare că alergările cele mai reușite, înaintea anului de referință 1875, s-au organizat în perioada 1869-1874. Meritul i-a aparținut generalului I. E. Florescu. Trebuie precizat că la început erau curse militare.

Tot în această perioadă încep să apară și la București mai mulți cai Pursânge (Thoroughbred). Aflăm din cartea ,,Studiul asupra REMONTEI din Țara Românească’’, că sistematica organizare a alergărilor militare se datorează generalului Florescu în anul 1872, an în care, tot generalul Florescu a luat inițiativa înființării hergheliei de cai Pursânge de la Nucet. Evident că, după cum am scris și mai devreme, tot sub influența bravului general Florescu se organizau și cursele între militari.

Primele hipodromuri propriu-zise

Primele construcții amenajate pentru alergări de cai la București au fost pe câmpul de la Floreasca (Câmpia Colentinei) și pe platoul Cotroceni (Câmpul Cotroceni).

În anul 1875, datorită înființării Jockey-Club Român, aveau să se organizeze primele curse de galop importante după model francez și britanic; adică ca la carte. Anul 1875 devine un an de referință în istoria curselor de galop din România, datorită înființării Jockey-Club Român și datorită organizării celor mai importante trei curse: Premiul București (viitorul Derby Român), Premiul Jockey-Club și Premiul Domnitorului (viitorul Premiul Regal).

La această reuniune istorică ce s-a alergat la București, pe câmpul de la Floreasca (Câmpia Colentinei), Jockey Clubul a reușit prin bravii săi membri să organizeze șase curse.

Premiul Jockey Club este singurul mare premiu care și-a păstrat denumirea de la început și până astăzi.

Aceste alergări istorice desfășurate pe câmpul de la Floreasca, au reprezentat prima mare reușită a Jockey Club Român. Legat de această primă mare reușită îi amintim pe: baronul Vivian, generalul Gheorghe Manu, Grigore C. Cantacuzino, principele D. Ghica, domnitorul Carol I (președintele de onoare al Jockey Club Român), Arthur Green și secretarul pe atunci Petru Millo, printre alții!

De asemenea, recunoștință veșnică și generalului Ioan Emanoil Florescu care, precum și bravul general Gheorghe Manu, pe lângă dragostea de cai și pasiunea pentru curse, a cultivat bărbăția, curajul și dragostea de patrie, atât în rândurile Jockey Clubului și ale Hipodromului Băneasa, cât și în afara lor. De generalul Gheorghe Manu și generalul Ioan Emanoil Florescu trebuie să ne aducem aminte an de an și să-i onorăm neîncetat.

Primul hipodrom ca afară

Deși au fost considerate primele hipodromuri de la București, Hipodromul de la Floreasca și cel de la Cotroceni, nu îndeplineau toate cerințelor internaționale și nu erau 100% pe placul specialiștilor de la Jockey Club Român. Și, nici n-au rezistat prea mult, deoarece a fost preferată, pentru construcția primului hipodrom ca afară, zona de la ieșirea din București către comuna Băneasa. Mai exact, câmpul întins de lângă rondul al treilea către comuna Băneasa, actualmente rondul de la Piața Presei Libere și 62 hectare către vest (Romexpo, World Trade Center, Bulevardul Poligrafiei, Complexul Flora, Crown Plaza, Ana Tower, Ramada Hotel, Tiriac Auto și colțul sud-vestic al Casei Scânteii.  

Hipodromul Băneasa

Primul hipodrom de la București, după toate standardele internaționale, a fost Hipodromul Băneasa. Acesta a fost construit, ca și cel din 1875 de la Floreasca, tot de către Jockey Club Român. Hipodromul Băneasa a fost construit, după planurile arhitectului Mincu, în jurul anului 1881 și respecta toate cerințele internaționale, devenind în scurt timp o mândrie națională. Primul sezon complet s-a alergat în anul 1882. Astfel, în această perioadă se organizau alergări de cai pe trei hipodromuri: Băneasa, Floreasca și Cotroceni. Cele mai multe și cele mai importante curse se alergau la Hipodromul Băneasa.

Odată cu primul hipodrom de la București, cu Hipodromul Băneasa, avea să înceapă cu adevărat dezvoltarea curselor de galop, datorită faptului că erau curse organizate constant și datorită condițiilor mai bune de alergare. La momentul respectiv, cel mai important crescător și proprietar de cai Pursânge era Constantin Blaremberg.

Colonelul Blaremberg era și cel mai mare câștigător de pe hipodrom, asta până când a apărut Alexandru Marghiloman. Tânărul avocat din Buzău, școlit la Paris, avea să devină cel mai mare câștigător de curse de galop și cel care va avea cea mare influență în hipismul românesc, fiind și astăzi considerat, pe bună dreptate, ,,părintele hipismului românesc’’.

‘Micul Longchamp’

În perioada 1905-1906, Jockey Club Român, după planurile arhitectului Berindey, modernizează Hipodromul Băneasa din toate punctele de vedere: tribună, piste, grajduri…etc. Tribuna a reprezentat punctul central al reînnoirii Hipodromului Băneasa. Inaugurarea noului Hipodrom Băneasa s-a făcut în ziua de opt (8) octombrie 1906.

După această modernizare binevenită, cursele de galop încep să se dezvolte și mai mult. Odată cu dezvoltarea curselor de galop și cu apariția mai multor proprietari de cai Pursânge, se simțea nevoia unui nou hipodrom la București. Deoarece începuseră să se organizeze mai des și curse de trap la Băneasa (începând cam de prin 1911-1912), iar galopul se dezvolta de la o săptămână la alta, parcă Hipodromul Băneasa devenea neîncăpător pentru iubitorii de hipism; și nu numai!

Premieră istorică la noul Hipodrom Băneasa

În anul 1909, la noul Hipodrom Băneasa, a avut loc o premieră istorică: ‘Primul Meeting de Aviațiune’ 

Din spusele presei din acele vremuri, se pare că au participat peste 35000 de persoane; posibil chiar 40000! Încă din acele vremuri, s-a dovedit că un Hipodrom înseamnă mai mult decât cursele de cai!

Apogeul hipic al Bucureștiului

După ce România a (re)devenit mare în 1918 și totul a revenit la normal, începe să se contureze proiectul unui nou hipodrom, cel de la Floreasca. Cursele de cai își continuau dezvoltarea începută înainte de Primul Război Mondial. Prin urmare, un grup de proprietari de cai, însuflețiți de marele George Negropontes, pun bazele Societății Naționale pentru Îmbunătățirea rasei Cailor (S.N.I.C.) și așa avea să înceapă proiectul Hipodromului Floreasca (SNIC). Povestea completă a Hipodromului Floreasca o puteți afla din articolul nostru: https://galop.ro/hipodromul-floreasca-bucuresti/

În anul 1928, la Hipodromul Floreasca (SNIC) a avut loc o premieră în România. S-au organizat curse de cai în nocturnă, cu ocazia unui congres agricol internațional găzduit de România. Astfel, România devenise a doua țară care organizase curse de cai seara, prima fiind Germania.

Trebuie menționat faptul că Galopul era preferatul bucureștenilor. Drept dovadă stau cifrele din perioada interbelică: erau în medie 38 de zile de alergări pe an, în medie cam 270 de curse pe an, iar ca bani erau în medie 12.000.000 lei pe an. Precizez că fără pariuri nu s-ar fi ajuns aici, pariurile reprezentând un element esențial în industria ,,horse racing’’.

După cum se poate vedea din ultima fotografie, fondurile de premiere erau foarte mari. Jockey Club administra una dintre cele mai mari industrii ale României și seta trendurile mondene ale perioade interbelice. La Derby-ul Român de Galop, Hipodromul Băneasa devenea neîncăpător, fiind o sărbătoare pentru toată lumea.

Totul mergea la galop, iar numărul cailor se îndrepta spre 1000, ajungând în perioada anilor 1940 chiar la 1.000 de cai Pursânge Englez și aproximativ 45 de proprietari. Dintre aceștia se distingeau George Negropontes, generalul Gheorghe Moruzi, Simon Schwartz și Familia Regală a României. Hipodromul Băneasa în perioada interbelică (video): https://fb.watch/fcF-mgBHNU/

Primele vremuri mai dificile

Efectele negative ale celui de-al doilea Război Mondial s-au resimțit și asupra curselor de galop. Cu toate că războiul era în desfășurare și era tot mai greu să organizezi reuniuni la Hipodromul Băneasa, cei din Jockey Club, susținuți și de Familia Regală, au făcut eforturi foarte mari pentru a continua organizarea curselor de cai.

În această perioadă foarte grea, Jockey Club Român a închiriat terenuri și a construit grajduri cu boxe (în 1943 erau 147 de boxe) pe care le subînchiria la prețuri modice, a continuat importul de mânji (yearlingi) oferindu-i la licitații și suporta o parte din cheltuieli și, chiar ofera furaje gratuit sau la prețuri foarte mici. De asemenea, a construit locuințe sociale pentru angajați, punându-le la dispoziție la niște prețuri foarte mici ca să-și permită și cei cu probleme financiare foarte mari. Și, foarte important, a înființat o casă proprie de ajutor pentru antrenori, jochei și băieții de grajd (îngrijitorii).

Eforturile depuse de Jockey Club Român au fost sprijinite și de Familia Regală a României. De menționat că începând cu 1942, Herghelia Regală de la Scroviștea-Periș a oferit gratuit pentru crescătorii particulari monte cu trei dintre cei mai buni armăsari pe care îi deținea: Firdaussi, Boer Bibi și Arkina. Rezultatele au apărut imediat, iar în 1945, Motan (din Firdaussi) câștigă Derby Român pentru un proprietar privat, pentru domnul Emil Ottulescu.

Familia Regală a României

Cei mai mulți dintre noi știm de dragostea pe care Familia Regală a României a avut-o pentru nobilele animale, în special Regele Carol I și Regina Maria, dar puțini știu de marea pasiune a Familiei Regale pentru caii Pursânge și pentru ,,sportul regilor’’. Încă de pe vremea lui Carol I, implicarea hipică a Familiei Regale a fost constantă și foarte folositoare. Despre implicarea Familiei Regale a României în viața hipică vă recomand următorul articol: https://galop.ro/herghelia-familiei-regale-a-romaniei/

Datorită eforturilor comune ale Casei Regale și ale Jockey Clubului, activitatea hipică nu s-a oprit în timpul războiului și, putem spune, chiar a fost o mare reușită în acele vremuri foarte grele.

Începutul sfârșitului…

După 23 august 1944, Războiul Mondial începe să-și ia tributul, și anume: au fost rechiziționați ‘legal’ cai de rasă pentru a fi folosiți la transport și tracțiune. În felul acesta au avut de suferit toate hergheliile din țară, mai puțin Herghelia Regală de la Periș.

Prin urmare, patrimoniul cabalin, în special rasa Pursânge Englez a avut cel mai mult de suferit. Iar cum la greu se vede cu adevărat valoarea și implicarea fiecăruia, Jockey Club Român a preluat asupra sa întreaga aprovizionare cu furaje, în special pentru cei care au fost afectați cel mai mult; dovedind încă o dată că Jockey Club Român este mai mult decât un club!

Însă, numai până în perioada 1946-1947, că începând din 1947 – 1948, bravii membri ai Jockey Club Român nu prea au mai putut face mare lucru, deoarece noul regim avea să înceapă distrugerea Jockey Club Român, a ,,sportului regilor’’ și a Hipodromului Băneasa. Ciuma venită din vecini avea să înceapă cu membrii Jockey Club, apoi cu sediul Clubului pe care  îl ocupă abuziv și confiscă tot ce au găsit. Atât sediul Clubului, cât și Hipodromul Băneasa și terenul hipodromului de 62 hectare au fost confiscate cu forța de la Jockey Club Român.

În decembrie 1946 bilanțul economic al Jockey Club Român în economia țării era impresionant, era de peste 2.300 de miliarde de lei. Clădirea sediului din strada Episcopiei nr. 9 era evaluată la aproximativ 3 milioane de lei, iar averea Jockey Club Român în momentul naționalizării se ridica la aproximativ 2 miliarde de lei.

Membrii Jockey Club au avut de suferit, unii au părăsit țara, iar alții au suferit în închisori, unii chiar pierzându-și viața, precum Constantin Argetoianu, Alexandru Balș, Gheorghe Brătianu și alții.

Distrugerea Hipodromului Băneasa

După ce în 1948 se elimină tot ce era legat de Jockey Club Român, în 1949 se hotărăște amputarea unei părți din hipodromul de galop. Se sacrifică partea din dreapta (N-E) a pistei de Derby pentru a putea fi construită ,,Casa Scânteii’’, în cinstea ocupației cu forța de către comuniști.

În anul 1949 s-a ținut ultimul Derby-Român pe Hipodromul Băneasa în forma sa originală, câștigător fiind iapa POEZIA. Se pare că ,,Poezia’’ nu prea le-a căzut bine noilor invadatori, pentru că ei, în general, nu erau și nu sunt prieteni cu ,,poezia’’ și cu cultura nației. Ba mai mult, au grăbit lucrurile pentru a desființa acest loc al burgheziei și elitei bucureștene. ,,Ce atâta atmosferă de Paris, ce atâția intelectuali, doctori, profesori, ofițeri, bancheri, diplomați … la un loc!?!’’

Și așa avea sa apară în perioada 1951-1953 actuala ,,Casa Presei LIBERE’’.

Începând cu anul 1949 totul a început să ,,șchiopăteze’’, iar la sfârșitul anului 1960 avea să se întâmple inevitabilul. În iarna din 1960-1961 Hipodromul Băneasa avea să fie distrus.

Treptat, din anul 1949 și până în iarna din 1960-1961 o lume întreagă a fost dărâmată ca să se facă loc unor construcții mari, reci, urâte și triste. Și astfel, o fila importantă din istoria noastră a fost distrusă fără milă. Ca să nu se facă confuzie, menționez că Romexpo este pe actualul loc al Hipodromului Băneasa. Casa Scânteii a ocupat doar o parte din colțul de N-E al Hipodromului Băneasa.

Probabil una dintre ultimele imagini cu cai la antrenament (Bucureștiul în imagini)

Ultimul Derby Român

În ziua de 26 iunie 1960 s-a alergat ultimul Derby Român; respectând condițiile unui Derby! Câștigătorul ultimului Derby desfășurat la Hipodromul Băneasa a fost iapa PALMIRA.

Anul 1960 este ultimul an în care s-au organizat curse de cai la București. Cursele de trap au avut noroc, iar din 1961 toate alergările de trap s-au mutat la Hipodromul Ploiești. Chiar dacă s-a încercat ceva la Hipodromul Mangalia, din nefericire, alergările de galop au dispărut odată cu distrugerea Hipodromului Băneasa, iar din ziua de trei decembrie 1960 și până astăzi, întâi (1) septembrie 2022, nu s-a mai alergat nicio cursă de galop la București.
Mărturia unui turfist al Hipodromului Băneasa

De la Alexandru Grigorescu am aflat multe lucruri legate de Hipodromul Băneasa. În continuare vă prezentăm mărturia lui trăită pe viu în perioada distrugerii Hipodromului Băneasa: ,,Am văzut ultima dată Hipodromul Băneasa în luna februarie a anului 1961, pe zăpadă și frig. Nu mai rămăsese mare lucru din el, fusese demolat cu sălbăticie, pentru a face loc Târgului Internațional. Deși pentru acest târg se putea găsi loc în altă parte, autoritățile comuniste, cu vederea lor scurtă și limitată, caracteristică regimului, au hotărât demolarea hipodromului, ba chiar, ca să nu greșesc, demolarea celor două hipodromuri. În februarie 1961, am jurat că am să scriu cândva despre acest lăcaș al sportului, despre această arenă a cailor, despre acest templu al alergarilor de cai.

Regretatul Alexandru Grigorescu s-a ținut de promisiune și a scris mai multe cărți, din care am aflat lucruri minunate care s-au întâmplat la Hipodromul Băneasa.

Alexandru Grigorescu s-a născut la București și a locuit în zona Arcului de Triumf, iar o bună parte din viață a petrecut-o la Hipodromul Băneasa. Tatăl său a fost proprietar de cai Pursânge, iar unchiul său era marele antrenor buzoian Ion Gheorghe.

Atât tatăl, dar mai ales unchiul, i-au insuflat copilului Alexandru Grigorescu dragostea pentru caii Pursânge și pentru cursele de galop. Și, Hipodromul Băneasa fiind aproape de casă, Alexandru Grigorescu era nelipsit de la hipodrom, unde a și lucrat o perioadă pentru unchiul său.

Prin cărțile scrise, Alexandru Grigorescu ne-a lăsat o moștenire hipică frumoasă și prețioasă despre Hipodromul Băneasa. Autorul reușește să ne introducă în atmosfera unică a hipodromului și ne prezintă cu lux de amănunte cât de importante erau cursele de galop pentru bucureșteni; și nu numai!

Importanța unui hipodrom

După cum am mai spus, un hipodrom este parte importantă a fiecarei capitale civilizate din toate punctele de vedere: istoric, cultural, al socializării, al relaxării, al îmbunătățirii rasei cailor, economic…etc. Suntem în anul 2022 și Bucureștiul continuă să fie cam singura capitală europeană fără hipodrom.

Doar prin selecția făcută în timp, prin alergări oficiale cu public la Hipodromul Băneasa, rasa Pursânge Englez s-a îmbunătățit și cursele de galop s-au dezvoltat, România ajungând la un moment dat cea mai bună țară la curse de galop din centrul și estul Europei.

Mitingurile Internaționale de Galop

De exemplu, România a câștigat primul Miting Internațional pentru curse de galop din centrul și estul Europei.

Primul Miting Internațional de Galop din centrul și estul Europei s-a desfășurat în septembrie 1951 la Budapesta. La acest prim miting internațional România a câștigat 7 din cele 12 curse și astfel, a obținut titlul de cea mai bună țară la curse de galop din centrul și estul Europei.

Victoria lui EPIGON, jocheu Vasile Huțuleag, antrenor Ion Gheorghe, este probabil cea mai mare victorie 100% românească din istorie pe un hipodrom din afara țării. Este victoria care ne-a asigurat câștigarea primului Miting Internațional de Galop.

În 1952, mitingul s-a ținut în Polonia. La Varșovia, caii și jocheii din România au câștigat opt curse, aducând României din nou titlul de cea mai bună țară la galop din centrul și estul Europei. România a câștigat și Mitingul de Galop din anul 1954, desfășurat în R.D.G. (Germania).

Aceste reușite istorice, se datorează selecției și îmbunătățirii rasei făcute în decursul zecilor de ani de muncă, în special de la Hipodromul Băneasa. Sunt rezultatul unei munci începute în 1882 la Hipodromul Băneasa.

Paradoxal cu situația de după 1948, România s-a plasat în frunte la Mitingurile de Galop din perioada 1951-1958. Chiar dacă declinul rasei Pursânge și a curselor de galop începuse serios, în România încă mai erau cai, jochei și antrenori de valoare. Era inerția celor peste 70 de ani de galop sub Jockey Club Român!

Acești cai Pursânge proveneau acum în special de la Herghelia Cislău, care începând cu anul 1945 se specializase în Pursânge Englez, iar după naționalizarea din 1948 primise multe exemplare valoroase.

Ultimele performanțe notabile au fost la Budapesta în 1958.

În anul 1958, la sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie, la Budapesta, România a obținut ultima mare performanță la Galop. La Mitingul Internațional de Galop de la Budapesta din anul 1958, România a obținut opt victorii, reușind astfel să se claseze pe primul loc.

Cele opt victorii au fost obținute de caii: VESTAL, SOVATA, VĂDUVA, PUȘA și GAL. Toți caii victorioși erau născuți, crescuți și antrenați în România. Calul care s-a remarcat mai mult a fost VESTAL. Iar jocheul care s-a remarcat cel mai mult a fost Gheorghe ‘Gogu’ Stoian, care a obținut patru victorii, devenind cravașa de aur și implicit cel mai bun jocheu din Europa central-estică.

Deși pare greu de crezut, titlurile menționate mai devreme ne plasau în Europa cam după Marea Britanie și Franța! Nu eram în prima categorie, însă eram cu siguranță în a doua categorie.

Îmi doresc ca Hipodromul de lângă București să fie mai mult decât un hipodrom!

Pe hipodrom, oriunde în Europa, există bun gust, educație, relaxare, socializare, calitate, aer curat și stare de bine. La hipodrom vin oameni din toate categoriile sociale și de toate vârstele. La hipodrom se pot organiza tot felul de evenimente. Pentru că, un hipodrom înseamnă mai mult decât cursele de cai!

Datorită Hipodromului Băneasa și a bunei administrări a curselor de galop, în decembrie 1946 bilanțul economic al Jockey Club Român în economia țării era impresionant; era de peste 2.300 de miliarde de lei. O bună parte din acea sumă rămânea în bugetul local al Bucureștiului.

Și, erau angajați în jurul Bucureștiului în mod direct peste 500 de persoane, iar la Hipodromul Băneasa aprox. 100. Cât despre locurile de muncă indirecte în toată țara, este greu de spus; probabil câteva mii!

În momentul de față, în Europa, sunt angajați în mod direct aprox. 160.000 de oameni, iar impactul economic al curselor de galop este de peste 12 miliarde de euro. Toate acestea datorită cailor Pursânge, a curselor de galop, a hipodromurilor și a pasiunii. Pasiunea face diferența! Ca să înțelegeți mai bine, vă recomand următorul articol: https://galop.ro/industria-galopului/

Respirăm, deci sperăm!

Odată cu dispariția Hipodromului Băneasa ne-am pierdut o parte din identitate și din istorie. Acea parte pierdută a identității o putem recâștiga doar prin construirea unui nou hipodrom la București, sau pe lângă București. Și, împreună, pe noul ,,Hipodrom București’’, să continuăm minunata istorie a curselor de galop începută (oficial) la Iași în 1851.

Acest hipodrom va exista, într-o bună zi! Mai devreme sau mai târziu o să se construiască, este în natura lucrurilor, în natura firească a vieții! Și, cel mai probabil, tot datorită Jockey Club Român!

P.S. IMPLICARE ȘI RĂBDARE!

Galop.ro (Martinescu V.-M.)

Surse: herghelie.ro, Jockey Club Român, Alexandru Grigorescu (Cândva la Băneasa, Odinioară la Băneasa), Programul Oficial al Alergărilor din București – 1875, Calendarul Oficial al Alergărilor pe 1910 – Jockey Club, Alergările de cai (Iasi 1899), Sărbătorile la Români – Simion Florea Marian (1899, Edițiunea Academiei Române), Ziarul Românul 1868, Ilustrațiunea Română, Realitatea Ilustrată, Biblioteca Academiei Române, AgerPres, Arhivele Naționale, delcampe.net, Imagoro (imagoromaniae.ro), Gazeta Ilustrată, BCU Cluj, Gallica.bnf.fr, arhiva personală