Aristide Cucu –
A fi jocheu nu-i o simplă călărie, ci e pură măiestrie și chiar și vitejie! Unul dintre cei mai buni jochei pe care i-a avut România a fost Aristide Cucu, zis și frezatu’. Povestea legendarului jocheu Aristide Cucu este o lecție de viață!
Fără istorie suntem ai nimănui!
Ne-am propus să readucem în actualitate oamenii care au marcat istoria Galopului din România, iar jocheul Aristide Cucu este unul dintre cei care au făcut cinste galopului românesc, atât în România, cât și în străinătate. De mare ajutor ne sunt cărțile scrise de regretatul Alexandru Grigorescu, un mare turfist al Hipodromului Băneasa.
Nu te vom uita niciodată!
Micuțul Aristide
Povestea lui Aristide Cucu începe la București în ziua de 23 decembrie 1918. Micuțul Aristide s-a născut în familia unui negustor bucureștean. Tatăl său era caracterizat ca un comerciant bine îmbrăcat, mereu la costum și la cravată, lucruri care îl vor influența mai târziu și pe eroul nostru.
Tânărul Aristide Cucu este destul de ager la minte și reușește să termine opt clase și să meargă chiar și la liceu. Dar nu prea îi plăcea să piardă timpul la școală, așa că tatăl său l-a luat cu el în activitățile de mic negustor.
Aristică la Hipodrom
Într-o conjunctură favorabilă și într-un moment fericit, micuțul Aristică, cum îi spunea tatăl său, ajunge la Hipodromul Floreasca. Acolo începe povestea legendarului nostru jocheu. Chiar de la prima vizită prinde drag de cai și începe chiar să lucreze cu nobilele animale.
La Hipodromul Floreasca exista încă grajdul marelui Negropontes, cu celebrul antrenor Alexander Planner (printre cei mai buni antrenori la acel moment). Planner și-a dat imediat seama că băiatul este harnic, dar mai ales foarte isteț. Curând l-a lăsat călare și a devenit rapid apprentist (ajutor de jocheu).
Începutul marilor performanțe
Pe lângă faptul că era un tânăr chipeș și plăcut, era și talentat și devine în scurt timp tot mai căutat de marii proprietari. Semnează astfel un contract important în 1939 cu Simon Schwartz, patronul Galeriilor Lafayette din București. Devine în același timp coleg cu celebrul Roger Vincent.
În iunie 1939 câștigă deja Premiul Regal pentru Schwartz cu Brancas.
Derby-ul Român din 1940
Murgul S. O. S. l-a învins pe Liliac II în Derby Român
În prezenţa M. S. Regelui şi a unui număr de aproximativ 15.000 de spectatori, s’a desfăşurat duminecă pe hipodromul Băneasa cea de a 61-a ediţie a Derby-ului Român.
În linii generale, reuniunea care a închis cel mai pasionant eveniment al anului hipic, a recoltat un consistent succes, care are semnificaţia unei binemeritate răsplate pentru sacrificiile pe care Jockey-Clubul Românle face pentru difuzarea hipismului.
O ALERGARE DRAMATICĂ
Vom face întâi o scurtă descriere a modului în care au descurs ostilităţile şi apoi vom trage concluziile.
Din plecare, Liliac II şi-a asumat rolul de leader, impunând alergărei un tempo extrem de rapid, atestat dealtfel de durata de 2.422/5, în care au fost acoperiţi cei 2.400 de metri ai probei. Imediat după intrarea in linia dreaptă, elevul lui Gabens a început să fie atacat succesiv de ceilalţi adversari. În ordine cronologică a fost atacat de Argintiu, Şoimar şi Brelau. Iortoman şi Borius, respingând rând pe rând, cu manifestă uşurinţă toate aceste tentative.
La 200 de metri de sosire şi-a făcut efortul S.O.S. care în fuleuri mari s’a apropiat de Liliac , cu care a angajat pe ultima sută de metri o luptă palpitantă. In toiul luptei, cam la aproximativ 60 de metri de sosire S.O.S. s’a apropiat de Liliac H, iar C. Radu, călăreţul fiului lui Blue Boy a fost silit să schimbe cravaşa din mâna dreaptă în stânga. Acest lucru a împiedicat pe roba din acţiune şi în acest mod S.O.S. a cucerit în avantaj de jumătate de lungime. Revenind puternic, Liliac II a revenit, apropiindu-se până la un scurt cap de fiul lui Satrap, ca imediat după potou să ia avantajul. Dar. Derby-ul era consumat.
Din cele de mai sus se poate vedea că la sosire s’au găsit caii cei mai buni ai lotului. Că victoria a revenit lui S.O.S. aceasta s’a datorat în prim rând diferenței de energie, în lupta finală, dintre Cucu şi R. Cristea.
Înainte de a termina acesta succinte considerente asupra Derby-ului varii aduce neprecupeţite elogii lui Gabor, antrenorul lui S.O.S. şi Cucu, călăreţul lui.
Primul, a primit cu această ocazie consacrarea, dovedind calităţi din cele mai frumoase ca antrenor şi în plus o seriozitate care caracterizează pesportsment de rasă. Aristide Cucu a călărit magistral, alegând cel mai proprice moment spre a da atacul şi a desfăşurat o energie drăcească în lupta finală.
Ieșirea de pistă și anul rușinii!
Puțin după câștigarea Derby-ului cu Foișor, Ilinca câștigă patru curse consecutive, anulând practic șansele multor pariori de Pariu Austriac (ghicirea tuturor câștigătorilor celor 7 curse programate). Dar totuși, un om influent avea șanse să câștige pariul dacă la ultima cursă câștigă calul Omar călărit de jocheul Tasim. La îndemnul jocheului Tasim Ilmi, jocheii Constantinescu, Iorga, Cucu și Ilinca au decis să nu forțeze și să îl lase pe Tasim cu Omar să câștige. Numai că a fost atât de evident aranjamentul încât, nici nu se terminase bine cursa, că publicul a început să facă mare scandal, pe bună dreptate.
Sanctiunile Jockey Club – 1942 – Capital
Revenirea
Începând cu anul 1943 începe o nouă serie de curse câștigate. Datorită victoriilor sale în următorii ani, peste 100, devine cravașa de aur a României, învingându-l pe deja consacratul Roger Vincent. Astfel, pe bună dreptate, Aristide Cucu este considerat jocheul decadei 1940-1950.
Sursa foto: Jockey Club Român
În anul 1944 îi intră în palmares și Premiul Jockey Club, cu MARTALOCZ.
Cursa se complică!
Provocări pentru un om curajos
Aristide Cucu era mai mult cu gândul la familia sa, plus că deja era pe ‘lista neagră’ și nu prea mai era invitat la evenimentele hipice importante. Dar, a sosit un miraculos Miting Internațional de Galop din Berlinul de Est, în anul 1954. Este invitat și el și Ioan Pall. Aflăm din cartea lui Alexandru Grigorescu câteva amănunte, însă am făcut și noi descoperiri uluitoare.
Avem aici un articol din Sunday Times din octombrie 1954. Înainte de cursa din RDG, toți jocheii au fost chemați într-o ședință în care s-a comunicat clar că sportivii ruși trebuie să câștige. Dar mare surpriză … Cucu a câștigat lejer! Partea proastă era că orchestra avea partiturile imnului sovietic și a fost un moment penibil până când s-au adus partiturile imnului României. Și partea cea mai ironică a fost că s-a cântat imnul Regatului Român și nu imnul comunist. Dacă nu era scris într-o prestigioasă lucrare a vremii, nu credeam.
O nouă viață…
A fost un eveniment puternic mediatizat în vest.
După ce și-a reîntregit familia, Aristide Cucu s-a stabilit în Franța și a continuat să încalece, reușind să-și mai adauge în palmares 108 victorii în Franța și Germania. S-a retras în anul 1962, având în palmares aprox. 800 de victorii. Un jocheu de poveste!
Un finish liniștit!
Surse:
One Reply to “Aristide Cucu, jocheul de poveste”