Pregătirea cailor pentru galop și succesul pe hipodrom depind de om și de cal în proporție de 99%!

OMUL și CALUL

Calul este o capodoperă a naturii și a fost creat să alerge și să fie al doilea cel mai bun prieten al omului. Este în natura calului să alerge, iar în natura noastră este să-l iubim și să-l îngrijim corespunzător.

Calul este o ființă docilă, inteligentă și elegantă, iar de-a lungul timpului a devenit unul dintre cele mai iubite animale. Folosit în războaie, ‘muncit’ în agricultură, utilizat pentru transport, iar mai nou exploatat pentru competiții sportive, agrement și terapie, calul a străbătut și de multe ori chiar a scris istoria alături de om; iar omul a preluat sub controlul său creșterea, alimentația, ameliorarea și reproducția cabalinelor, asigurând astfel cele mai bune condiții în existența și perpetuarea speciei.

Galopul și Pursângele (pur-sângele)

Cursele de galop au fost cele dintâi întreceri între cai și sunt în continuare cele mai spectaculoase întreceri între cai, deoarece caii care aleargă pe hipodrom sunt cai speciali și adrenalina curselor este de neegalat. Și, fiind cai speciali, au nevoie de o atenție specială. Când vorbim de cai speciali, vorbim bineînțeles de caii din rasa Pursânge Englez/Thoroughbred.

Rasa de cai PURSÂNGE (PUR-SÂNGE) Englez, după aprox. 300 de ani de antrenamente și curse de galop oficiale pe hipodrom și, foarte important, după mai bine de 230 de ani de selecție riguroasă și creștere atentă în rasă curată, a devenit cea mai perfecţionată rasă de cai. Prin urmare, Pursângele Englez este întruchiparea perfectă a atletului ecvin.

Încă de acum sute de ani, cât și în zilele noastre, cel mai rapid cal de pe hipodrom s-a dovedit a fi Pursângele (pur-sângele). Deși au fost mai multe tentative de a crea o rasă mai rapidă, nu au reușit. Prin urmare, niciun cal nu se compară cu Pursângele Englez.

Niciun alt cal nu poate să alerge 1000 m în 55/56 de secunde și 2400 m în 2:20.6. Totuși, aceste recorduri au fost atinse după sute de ani de antrenamente și curse oficiale publice pe hipodrom. Baza performanței o constituie, pe lângă creștere, alimentație, îngrijire, reproducție-ameliorare, antrenamentul. Iar antrenamentul trebuie să se facă după un plan bine stabilit și întotdeauna la îndemână cu un cronometru, binoclu și un carnet pentru a ține evidența antrenamentelor/timpilor.

Planul (protocolul) de antrenament

Acest articol se vrea a fi un scurt îndrumător/ghid de introducere în pregătirea cailor pentru galop, urmând ca în articolele următoare să dezvolt fiecare subiect în parte: creștere, alimentație, reproducție și ameliorare, dresaj/educare și antrenamentul propriu-zis, cursele propriu-zise și achiziționarea de cai pentru cursele de galop. Iar pe lângă toată acestea, mai este necesar să se formeze un mediu favorabil pentru înalta performanță, adică trebuie formată o echipă unită și profesionistă în jurul calului/cailor.

Echipa și ceilalți!

Pentru a intra în fascinanta lume a galopului, aveți nevoie de pasiune, ceva bani… și de o echipă în jurul calului care trebuie să fie unită și profesionistă. Galopul este cunoscut din istorie ca și ‘sportul regilor’, dar să știți că lucrurile s-au mai schimbat în timp! Totuși, noblețea, educația, bunul simț, eleganța și alte lucruri pozitive s-au păstrat. Mai presus de toate este faptul că dragostea pentru caii Pursânge (pur-sânge) continuă să ghideze 99% din lumea galopului.

Dacă încă nu v-ați hotărât asupra calului, vă spun că aveți doar două posibilități pentru cursele de galop: Pursângele Englez (Thoroughbred) și Pursângele Arab (Arabian Purebred). Ca să vă faceți o idee mai bună despre cele două rase vă recomand următoarele două articole: PURSÂNGE ENGLEZ/Thoroughbred și PURSÂNGE ARAB/Arabian Purebred.

Atleții supremi!

Dar ca să fie clar de la început, Pursângele (pur-sângele) Englez este regele hipodromului. Drept dovadă, performanțele de pe hipodrom care sunt de neegalat pentru altă rasă, iar industria din jurul lui, bazată pe pariuri, este uriașă; fiind întrecută în unele țări doar de fotbal.

Pentru a avea rezultate bune și pe termen lung, trebuie să vă înconjurați de oameni de calitate. Este nevoie de un îngrijitor cu dragoste pentru cai, serios și responsabil, pentru că el își va petrece cel mai mult timp alături de cal. Apoi este nevoie de un antrenor, de un călăreț de antrenament, de un veterinar, de un potcovar care să știe meserie și ultimul, dar nu cel din urmă, de un jocheu.

Trebuie să știți că totul funcționează după regulamente bine stabilite și ar fi bine să le respectați. Cei care nu le respectă, mai devreme sau mai târziu, sunt eliminați. Sunt reguli în antrenarea cailor, există un regulament clar privind organizarea și desfășurarea curselor pe hipodrom și chiar un regulament al hipodromurilor privind vestimentația și comportamentul. Sunt reguli precise și în achiziționarea, transportul și la final, foarte important, în înregistrarea calului în Stud Book-ul rasei.

La noi, Stud Book-ul rasei Pursânge (pur-sânge) Englez/Thoroughbred este deținut de către Jockey Club Român, iar cel al Pursângelui (pur-sângelui) Arab/Arabian Purebred încă este la Autoritatea Națională pentru Zootehnie (A.N.Z.). Pe lângă Jockey Club, ANZ, Hipodromul Ploiești, veți mai intra în contact cu cei care produc și furnizează hrana cailor și accesoriile necesare (harnașamentul). O să mai intrați în contact cu presa și cu ceilalți proprietari implicați în această lume a galopului greu încercată la noi și, foarte posibil, și cu Herghelia Cislău și Herghelia Mangalia. De la ambele herghelii puteți cumpăra cai pentru cursele de galop. De la Herghelia Cislău se pot achiziționa cai Pursânge Englez, iar de la Herghelia Mangalia cai Pursânge Arab.

Cel mai des veți intra în contact cu echipa dvs., cu locul unde va sta și va fi antrenat calul, cu cei care se ocupă de furaje, cu Hipodromul Ploiești și cu Jockey Club Român. Este o lume aparte!

Jockey Clubul Român deține și regulamentul curselor de galop. Practic, datorită istoriei, a patrimoniului și a recunoașterii internaționale, este singura autoritate care reglementează cursele de galop.

După cum am spus anterior, Jockey Club Român este autoritatea care reglementează cursele de galop din România; având o istorie, un patrimoniu, fiind membru I.F.H.A. (International Federation of Horseracing Authorities) și având recunoașterea internațională. Pentru a afla mai multe informații despre Jockey Club Român vă recomand următorul articol: https://galop.ro/jockey-club-roman-mai-mult-decat-un-club/

Important este ca înainte de a avea calul, să aveți deja un loc unde calul va fi cazat și va fi antrenat corespunzător. Din păcate, în România încă nu avem un centru de antrenament pentru galop. O variantă ar fi la Hipodromul Ploiești, unde se și organizează cursele de galop. Aici, sunt și avantaje și dezavantaje, dar rămâne una dintre cele mai bune variante din România.

Chiar dacă situația generală a galopului de la noi nu este prea încurajatoare, colaborarea dintre Jockey Club Român și Hipodromul Ploiești ne dă speranțe!

Nu prea avem nici cai, nici jochei, iar antrenori specializați în galop nu avem deloc și nici specialiști cu experiență în materie de galop. Tocmai de aceea am scris acest ‘Ghid de Galop’, în speranța că aceste noțiuni generale introductive vor ajuta măcar puțin.

Cum totul în galop pleacă de la calul Pursânge și totul se rezumă la calul Pursânge, să revenim la atletul nostru.

Actele de origine, Pedigree-ul și calul propriu-zis

Achiziționarea unui cal reprezintă primul pas și nu este unul ușor, deoarece alegerea unui cal necesită mai multe abilități. În afară de bani și Pedigree-ul (actele) calului, prima abilitate de care avem nevoie este somatoscopia, adică examenul exterior al calului cu ochiul liber. Acest lucru necesită experiență, ceva cunoștințe zootehnice și se perfecționează în mulți ani, după ce ochii au văzut sute și mii de cai. Totuși, chiar și pentru un începător sunt câteva lucruri de bază de la care trebuie să se plece din punct de vedere zootehnic (anatomic).

Examenul exteriorului

Mijloacele cu ajutorul cărora se face examenul exteriorului sunt: somatoscopia (examenul cu ochiul liber) și somatometria (examenul cu ajutorul măsurătorilor corporale). Prin examenul cu ochiul liber (somatoscopic) trebuie să urmărim: dezvoltarea corporală, conformația, constituția, condiția, roba și foarte important, amplombul.

Calul trebuie așezat pe un teren plat, în poziția stând pe cele patru picioare (foto Frankel și Galileo) și se începe examinarea printr-o atentă inspecție în ordinea următoare: se începe cu regiunea capului (inclusiv dentiția) și a gâtului; se trece la regiunile superioare ale trunchiului, la regiunile laterale simetrice, apoi la cele anterioare, posterioare și inferioare; iar la sfârșit, cel mai important, se examinează cu mare atenție regiunile membrelor anterioare, apoi cele ale membrelor posterioare, începând de sus în jos (de la regiunile superioare/proximale și terminând cu extremitatea distală/copitele).

Caii pot fi cumpărați de la licitații publice și/sau în privat. Primul lucru pe care trebuie să-l vedem îl reprezintă actele calului, incluzând aici și Pedigree-ul. Cel mai important lucru este ca acel Pursânge să aibă actele de origine și să fie înscris în Stud Book. Apoi trecem la analiza Pedigree-ul și la examenul propriu-zis al calului.

Datorită curselor și a distanțelor diferite de alergare, în decursul celor peste 200 de ani de selecție sistematică și riguroasă a rasei Pursânge/Thoroughbred, s-au diferențiat trei tipuri de cai: tipul ușor (flyer/sprinter), tipul masiv (steyer/fondist) și tipul intermediar. În funcție de fiecare tip în parte, caii sunt diferiți, având un exterior diferit, performează diferit, au un temperament diferit și bineînțeles, sunt folosiți diferit.

Totuși, față de ce-am prezentat mai devreme, trebuie să specific că examinarea calului trebuie să fie mai detaliată/profundă, inclusiv cu un examen medical, dar voi reveni asupra acestui subiect într-un articol dedicat achiziționării cailor de galop. Până atunci și în încheierea acestui subcapitol, vă recomand ca atunci când cumpărați un cal să aveți cu dvs. un specialist: un doctor veterinar, un inginer zootehnist, un antrenor cu experiență, un agent de vânzări serios și cu experiență … etc. Iar în cazul Pedigree-ului, rețineți că mânzul își însușește mai mult de la mamă. Voi reveni!

Antrenamentul cailor de galop trebuie tratat cu seriozitate maximă❗️

Antrenamentul cailor pentru cursele de galop este o artă, care nu este la îndemâna oricui. Primul succes al unui antrenament este evitarea accidentărilor. Antrenamentul trebuie să înceapă cu un plan. Clar, acest plan de antrenament este condiționat de calendarul curselor și de ceea ce își dorește fiecare proprietar/antrenor să obțină de la calul său. Dar, indiferent de planul de antrenament, trebuie să avem multă răbdare în pregătirea cailor pentru cursele de galop, atât în pregătirea fizică, cât și în cea psihică.

Fac o paranteză pentru a scoate în evidență importanța celor ‘doi ani de acasă’. Perioada de creștere, dresaj/educare este foarte-foarte importantă. Cu cât dresajul se face mai bine/echilibrat, cu atât vor crește șansele ca acel cal să se integreze și să răspundă corespunzător unui plan de antrenament. Disciplina trebuie să fie ca în armată. Prin urmare, indiferent în ce perioadă vă aflați cu calul, trebuie răbdare, răbdare și disciplină zilnică.

Pentru a aduce un cal în vârf de formă sportivă este nevoie de un întreg proces care poate dura, în funcție de cal și alte circumstanțe, de la 12-13 săptămâni până la 20-21 de săptămâni. În cazul mânjilor de doi ani, care urmează să debuteze la doi ani cam prin luna iunie, acest proces poate dura și opt luni (din noiembrie până-n iunie). Voi reveni și asupra acestui aspect extrem de important.

Antrenamentele pot fi clasice/convenționale sau în intervale (mai moderne-cardio). Alegerea este a antrenorului. Dar indiferent de tipul de antrenament, este obligatoriu să se realizeze antrenamentul de bază (basic training) și este nevoie de: pasiune, disciplină, perseverență-răbdare, adaptabilitate și multă muncă.

Pregătirea fizică și psihică

Antrenamentul implică exerciții regulate pe diferite perioade de timp cu scopul de a îmbunătăți fiziologia și morfologia calului pentru a obține performanțe superioare.

Pregătirea cailor de galop este extrem de sensibilă, unul dintre motive fiind faptul că nobilele animale nu pot comunica cu oamenii prin limbaj verbal și nici scris.:) Dar atenție, comunicarea există, prin stimuli senzoriali și prin voce. Prin urmare, trebuie acordată o atenție deosebită acestor atleți. Pentru că vorbim de atleții supremi, de caii Pursânge Englez și o să-i includem și pe caii Pursânge Arab, trebuie să ne referim în primul rând la pregătirea fizică. Câteva cunoștințe despre aparatul locomotor, aparatul respirator și despre pregătirea fizică propriu-zisă ne-ar ajuta foarte mult; de fapt, fără cunoștințe științifice aprofundate nu prea se poate face sport de înaltă performanță.

Dar rolul determinant îi aparține calului propriu-zis, al geneticii cu care s-a născut. Adică, un cal care se naște sănătos și cu calități genetice de excepție, va fi, dacă și este pregătit corespunzător, un cal de galop de excepție. FRANKEL este cel mai bun exemplu.

Caii au nevoie de mișcare mereu

Indiferent de perioada anului, este bine de știut că efortul fizic limitat sau repaosul total poate cauza edeme la nivelul picioarelor, mai ales în partea inferioară a acestora. De aceea, chiar și în aceea ‘vacanță de iarnă’ pe care au avut-o, ar fi fost ideal să petreacă mult timp pe pășune, sau în padocuri mari unde pot să se miște (natural) cât mai mult. Chiar și în ziua de repaus de după o cursă, ar fi indicat să plimbați calul la mână (măcar 30 min). În cazul cailor Pursânge, trebuie să ținem cont de enorma influență pe care o are lipsa mișcării și asupra psihicului.

Încă de la prima întâlnire cu calul, deconectați-vă de la toate celelalte lucruri și concentrați-vă 100% în educarea și antrenarea lui. Să știți că pregătirea în sine a calului începe încă de la naștere. Până o să ajungă pe hipodrom este ‘o cursă lungă-de fond’ și contează fiecare etapă prin care va trece.

De-a lungul sutelor de ani de curse de galop, mulți cai au câștigat curse și au dovedit că au ‘the triple crown’ (inimă, plămâni și picioare), dar în marile curse caii cu caractere aparte au făcut diferența și așa au rămas în istorie ca fiind cei mai buni.

Chiar dacă a avut o moștenire genetică deosebită și un caracter aparte, SECRETARIAT a beneficiat totuși și de o pregătire corespunzătoare.

La galop, dar după pas-trap-canter…

În perioada de iarnă este recomandată o mișcare de întreținere și ulterior de acumulare/fundamentare și, cu cât ne apropiem de sfârșitul iernii, putem începe progresia în ceea ce privește pregătirea fizică specifică pentru noul sezon de curse. Introducerea mult așteptatelor reprize de galopuri iuți trebuie să se facă treptat, progresiv și după galopul liber, mai ales la caii de doi și trei ani care încă sunt în dezvoltare. De reținut că până spre începutul lunii martie galopul iute este de evitat.

Nu există o singură rețetă de succes, ci trebuie să țineți cont de fiecare cal în parte, să vă adaptați și să vă țineți caii fericiți!

Revenirea după pauză se face treptat și cu mare atenție!

Pentru un cal care nu este într-o formă fizică bună, mersul prin zăpada înghețată, pe teren înghețat, sau pe o suprafață tare, poate cauza probleme la nivelul tendoanelor.

Datorită repausului mai prelungit, a terenului înghețat și a noroiului, riscul accidentărilor este foarte mare în perioada de după ‘vacanța de iarnă’.

În funcție de vârsta la care se află atletul nostru, se face planul de antrenament adaptat fiecărui cal în parte și ținând cont și de sezonul următor de curse (de calendar). Pe scurt, trebuie stabilit scopul/obiectivul și să decideți ce vreți să obțineți: viteză, rezistență, poate îmbunătățirea și schimbul unui tip de galop, poate mai multă forță de propulsie…etc și bineînțeles, în ce cursă/curse vreți să participați. Vă reamintesc că trebuie să țineți cont de fiecare cal în parte și că sunt curse pe distanțe de la 800 m (debut) și până la 4000 m.

În mod normal, în lunile ianuarie și februarie caii, în funcție de vârstă și de calendarul competițional, se află într-o anumită etapă a antrenamentului. În majoritatea cazurilor este etapa de bază, prima etapă din antrenamentul propriu-zis.

Toții caii au nevoie de o perioadă de antrenament/pregătire de bază (basic training).

În această perioadă se lucrează în principal efortul aerobic, prin ședințe lungi de pas, trap și canter – galop ușor. Intensitatea exercițiilor trebuie să fie scăzută, mai ales în prima lună. Se poate începe în prima săptămână cu 3-4-5 km parcurși și se poate ajunge în săpt. 6-8 la 11-12-13 km parcurși. Viteza de deplasare poate fi mărită cam la 10-12 zile; mai puțin în primele două săptămâni de la începutul pregătirii de bază, când este indicat a fi evitate schimbările și creșterea vitezei.

Este perioada când predomină lucrul încet, fără niciun fel de grabă, ritmic-repetitiv, disciplinar, de corectare și cu o progresie lentă.După câteva săptămâni de pregătire de bază doar cu pas, trap și galop ușor (canter) și cu o creștere progresivă a vitezei de deplasare, începând cu a doua parte a lunii februarie, se introduc treptat galopurile libere (fără a se forța). O primă progresie notabilă a pregătirii de bază ar trebui să fie în săpt. 4-5 și în funcție de acest lucru pregătim mai departe următoarea perioadă!

Accelerarea/Intensificarea

Această intensificare/accelerare a antrenamentului începe cam după 6-8 săptămâni de antrenament de bază; cu acceptul calului! Practic, spre sfârșitul lunii februarie și mai ales în prima parte a lunii martie începe o perioadă de accelerare/intensificare graduală a antrenamentului. Această perioadă este cea de mijloc și este premergătoare etapei finale-sprint/breeze.

Intensitatea efortului este obligatoriu să se facă progresiv și mereu cu cronometru la îndemână. Cronometrul este un accesoriu obligatoriu pentru antrenor. De asemenea, țineți o evidență a timpilor scoși în timpul antrenamentelor.

Creșterea graduală a intensității vitezei este recomandată să se facă cam la 10-12 și până la 14-15 zile. De asemenea, se recomandă evitarea monotoniei care poate interveni, mai ales în antrenamentele efectuate pe hipodrom. Este necesar lucrul pe ambele mâini.

Starting Gate-ul

Indiferent unde vă antrenați, nu neglijați plecarea din ‘starting gate’. Educarea și acomodarea cu starting gate-ul trebuie să se facă încă din timpul celor ‘doi ani de acasă’. Totuși, și după ‘cei doi ani de acasă’, simularea și chiar antrenamentul cu plecare din starting gate trebuie să facă parte din rutina antrenamentului.

Iar pentru cei care nu au posibilitatea de a avea un starting gate există două soluții: fie se merge la Hipodromul Ploiești, fie se poate construi un starter de antrenament pentru acomodare și exersare.

Nu neglijați nicio parte a unui antrenament și nicio fază din cele trei ale antrenamentului. Sunt trei etape diferite și trebuie tratate ca atare. Ca și în construcția unei case, și în pregătirea unui cal sunt trei etape clare și indispensabile: fundația, structura cu pereții și etajul/etajele, și acoperișul.

Lucrul în pantă

O parte a antrenamentului care, cel puțin pentru mine este fundamentală, o reprezintă lucrul în pantă. Ca și fost sportiv am înțeles pe pielea mea beneficiile lucrului în pantă. Fundamentarea capacității de efort și mai ales, formarea unui suflu care de cele mai multe ori face diferența în curse, se pot forma cel mai bine în pantă; și chiar și pe benzile (înclinate) de alergat.

Dar atenție, lucrul în pantă nu se poate face oricând și oriunde. La lucrul în pantă intervine mult și măiestria jocheului/călărețului de antrenament, pentru că el îl simte cel mai bine pe cal. În cazul acestui tip de antrenament, precum și în antrenamentul de sprint/viteză/breeze, recomand ca jocheul/călărețul de antrenament să nu cântărească mai mult de 65 kg. În anumite circumstanțe se acceptă și 66-68 kg, dar ideal ar fi să nu se depășească 65 kg. Lucrul în pantă trebuie făcut și în perioada de pregătire de bază (fundamentare/acumulare), dar doar cu galopuri ușoare – canter și începând cam din săptămâna trei sau patru; ținând mereu cont de evoluția/progresul fiecărui cal în parte.

De asemenea, trebuie să fie o pantă ‘prietenoasă’, să nu fie prea înclinată, iar urcarea să se facă lin și progresiv, nu abrupt. În prima parte a folosirii lucrului în pantă, un grad de înclinație de 6-8% este recomandat pentru început, ulterior putând să se ajungă la 10% și chiar la 11-12% în unele cazuri. Tocmai de aceea, se recomandă și folosirea benzilor de alergat.

Înotul și mersul prin apă
Pentru cei care au posibilitatea, folosirea apei ca mijloc complementar, este foarte bine venită; mai ales în recuperarea după o accidentare.

Sprintul (breeze)

Ultima etapă a antrenamentului este sprintul (breeze), care de multe ori este un antrenament în regim de cursă și trebuie făcut după ce s-au pus bine la punct primele două faze ale antrenamentului, de bază și de intensificare/accelerare/consolidare. Prin urmare, atenție maximă!

Am ajuns la acoperișul casei! Este perioada când ar trebui să avem timpi, în general, de sub 1:05/1km; ideal ar fi, cu cât de apropiem de vârful de formă, ca timpul să fie cam 1min/1km și chiar sub 1 min. Bineînțeles că sunt și cazurile deosebite când avem timpi de aprox. 58s/1km. Cu acești timpi, și mă refer la 1min/1km și mai ales sub 1min/1km, vorbim de vârful de formă sportivă. Însă acesta trebuie atins, daca vorbim de Derby, undeva prin luna iunie când se aleargă Derby-ul.

Trebuie să precizez că în această etapă nu trebuie să se mai facă antrenamente de fundamentare/bază cu volum mare și trebuie să reducem acei mulți km parcurși. Adică, nu trebuie să amestecăm antrenamentul de bază/fundamentare (cu mulți km parcurși) cu cel de sprint/breeze, deoarece există riscul supraantrenamentului.

Ideal și recomandat, mai ales în Europa, este să se facă cam două (2) antrenamente intense pe săptămână; uneori se pot face trei (3) la 12-13 zile, deci cam 6-8 într-o lună! După cum am spus spus, depinde de starea și evoluția calului.

Este exclus ca antrenamentele foarte intense (sprint/breeze) să se facă la un interval mai mic de trei zile.

Aceste sprinturi/demarajuri se pot face foarte bine și în tipul de antrenament în intervale sau într-un antrenament susținut/intens care se termină cu un sprint/demaraj de 200-400 și uneori chiar 600 m. Antrenamentul în intervale, care poate fi denumit și cardio (‘fitness modern’), este un antrenament alcătuit din serii de reprize de exerciții care pot fi de intensități diferite, ajungându-se la o intensitate chiar în regim de cursă. Între reprize este nevoie de pauze care sunt active, în care se dozează respirația și efortul; se menține calul activ dar relaxat. Acest tip de antrenament poate fi adaptat și poate să dea rezultate foarte bune în ceea ce privește viteza și rezistența. Depinde de ce vreți să obțineți mai mult de cal.

Forma și structura implementării sprinturilor depinde de antrenor, dar și de cal. De reținut că un cal nu poate să-și mențină viteza maximă (sprint) pe o distanță mai mare de 500-600 m. Prin urmare, în cazul unui antrenament mai susținut (poate chiar în regim de cursă) pe 1600-1800 m, ideal ar fi ca sprintul final să fie antrenat specific pentru 400-600 m. Bineînțeles că la începutul perioadei în care se introduc sprinturile/demarajurile, acestea vor crește progresiv, întâi pe 100 m, apoi pe 150-200 m și pot ajunge în timp până la 400-600 m.

În general, galopurile iuți/întinse se fac marțea și vinerea sau miercurea și sâmbăta. În restul zilelor se face trap, galop ușor și galop mediu pentru păstrarea tonusului. În zilele dintre galopurile iuți, nu trebuie să se depășească 3-4, maxim 5 km parcurși. Dacă cursa este duminica, un galop întins se mai poate face cel târziu marți, sau miercuri în unele cazuri. Unii antrenori preferă, în funcție de cal și de contextul general, să nu facă galop iute/întins în săptămâna de dinaintea cursei. De asemenea, unii antrenori, cu care sunt de acord, nu recomandă ca un cal să alerge în curse la o distanță mai mică de 14-15 zile; exclus sub 10-12 zile. Deși am văzut cai care au alergat la un interval de opt zile, eu unul nu sunt de acord.

Fiind cea mai riscantă perioadă, trebuie acordată o atenție sporită și trebuie să se țină în continuare evidența stării de sănătate, a timpilor scoși și bineînțeles, un test de sânge ar fi binevenit. Chiar și cea mai mică jenă/accidentare trebuie tratată foarte serios.

De asemenea, pentru a ne face o idee și mai bună asupra capacității de efort a fiecărui cal, ar fi indicat să se măsoare cu exactitate bătăile inimii în regim de efort intens și maxim. În efortul maxim, un cal Pursânge poate să ajungă la 230-235 de bătăi pe minut, și chiar peste 235 în unele cazuri, iar în aceste cazuri știm că avem de a face cu niște atleți cu un potențial foarte mare (de excepție). În schimb, în cazurile în care în efortul maxim sunt cai care nu ajung și nu trec de 200-210 bătăi pe minut, atunci vom ști că acei cai nu pot performa decât până la un anumit nivel. Pe lângă experiența acumulată în timp, un antrenor trebuie să apeleze și la știință (zootehnie, medicină veterinară, matematică-statistică…etc).

Dincolo de aceste științe, există și revin la acel ‘ceva’ ce numai practica și pasiunea/dorința vor ajuta. Acest ceva se numește ‘horsemanship’, iar la noi ‘om de cal’, adică pur și simplu să te înțelegi cu calul la propriu și la figurat. Adică practică, experiență, instinct, lucrul cu calul zi de zi. Pentru a fi cât mai capacitat în a pregăti un cal, este nevoie de un mixt între știință și practică.

Vârful de formă sportivă

Cu cât ne apropiem de prima cursă, cu atât calul trebuie să arate și fie cât mai ‘fit’. Că doar s-a lucrat la fitness-ul lui, nu?! Dar atenție, nu înseamnă că am ajuns în vârf de formă sportivă. Vârful de formă sportivă trebuie atins în perioada celei mai importante curse.

Adică, dacă în luna iunie se aleargă Derby-ul, vârful de formă sportivă trebuie atins în luna iunie când se aleargă Derby-ul. Însă, calul va debuta cel mai probabil prin luna aprilie, când va fi la aprox. 85-90% din capacitatea sa maximă. Apoi, în mod normal, cu 3-4 săpt. înainte de Derby se aleargă o cursă de încercare/testare, care se numește chiar ‘Premiul de Încercare’ (pt. Derby). În această cursă de încercare, care de regulă este cam prin luna mai, calul trebuie să ajungă cam la 95% din capacitatea sa maximă de efort; urmând ca în luna iunie la Derby să atingă 100%, adică vârful maxim de formă sportivă. De aceea, repet, trebuie să se facă din timp un plan de antrenament bine stabilit, tot din timp să vă stabiliți obiectivul/obiectivele și să lucrați progresiv/etapizat.

Un lucru important și căruia nu i se acordă importanța cuvenită la noi, este recuperarea după o cursă sau după un galop iute/întins. Odihna și recuperarea au rolul lor esențial în pregătirea calului pentru performanță. Voi reveni și asupra acestui aspect important.

Pentru a atinge vârful de formă sportivă a unui cal este nevoie de o pregătire corespunzătoare de minim 12-13 săptămâni după un plan de antrenament bine stabilit.

Jocheii și călăreții de antrenament

Tot în vârf de formă sportivă trebuie să fie și atleții umani, jocheii și călăreții de antrenament. Misiunea lor nu este una ușoară. Un jocheu trebuie să fie foarte bine pregătit fizic și psihic, idem și călăreții de antrenament. Rolul lor în pregătirea de zi cu zi și în conducerea cailor spre victorie este cel mai important și chiar decisiv uneori.

Trebuie să-i menționez și pe îngrijitori. Ei sunt cei care petrec cel mai mult timp cu caii și cei care au cea mai mare grijă de cai. Respect! De aceea insist că trebuie să se coaguleze o echipă profesionistă în jurul calului și trebuie a se găsi un echilibru; fiecare știind bine ce are de făcut pentru a păstra ‘mașinile de curse’ în condiții cât mai bune.

Jocheii sunt piloții care conduc aceste mașini de curse; iar chiar dacă avem parte de o super-mașină, tot trebuie condusă spre victorie, că singură nu reușește. Împreună, jocheul și calul, sunt o ‘tot’.

Pe cât de plină de pasiune, adrenalină și satisfacție este viața unui jocheu, pe atât este de periculoasă. Riscul în timpul antrenamentelor intense, de sprint/breeze și mai ales în timpul curselor este foarte mare. Nu voi dezvolta acum acest aspect și nici detaliile sensibile precum legatul limbii, cravașarea…..șamd, ci doar voi puncta faptul că cu cât un jocheu este mai bine pregătit fizic și psihic, cu atât riscul de accidentare este mai scăzut și posibilitatea de a performa este mai mare. Exact ca și în cazul atleților ecvini, antrenamentul reprezintă baza performanței.

Pregătirea organismului pentru efort (încălzirea)

Trebuie făcută foarte bine pregătirea organismului pentru efort. Trebuie încălzite foarte bine tendoanele, mușchii și ligamentele prin plimbări lungi la pas, urmate de trap și galop ușor – canter.

Mare atenție și după finalizarea antrenamentului! Revenirea organismului după efort trebuie făcută cu răbdare, până când calul își revine la parametrii biologici normali și până când se usucă natural. NU lăsați calul fierbinte, transpirat și/sau umed într-un grajd rece sau unde sunt curenți puternici.

O pătură ușoară de polar (fleece) este foarte utilă atunci când reveniți cu calul transpirat de la antrenament. Este important ca pătura să fie pe mărimea calului. În cazul unei pături nepotrivite, caii pot face răni din cauza frecușului pe piele, de la chingile care fixează pătura. Indiferent, verificarea zilnică este binevenită!

Îngrijirea picioarelor

Cât despre membrele/picioarele calului știm bine, ,,no foot, no horse’’. Copitele calului, implicit picioarele, sunt la fel de importante precum inima lui. Putem spune că nobilul animal are cinci inimi!

Chiar dacă copitele cailor cresc de regulă mai încet pe timpul iernii, tot trebuie curățate și ajustate. Trebuie avut grijă la depunerea de gheață și zăpada și, la compactarea lor pe copite. Se pot atașa potcoavelor tampoane de zăpadă (parazăpezi) și colți pentru a evita situațiile neplăcute. După ce se revine cu calul în boxă, trebuie să se deșurubeze colții aplicați. În continuarea pregătirii, indiferent de perioadă, trebuie să conștientizați importanța unei potcoviri adecvate.

Potcovarul, pe lângă proprietar, inginerul zootehnist, antrenor, veterinar, jocheu/călăreț de antrenament, îngrijitor, este un element indispensabil. Potcovirea cailor de galop este extrem de importantă și nu trebuie să o facă orice potcovar. Calul de galop trebuie să fie potcovit perfect.

Verificați zilnic picioarele cailor.

Presiunile sunt mari și uneori foarte mari asupra picioarelor cailor. Sunt momente când toată greutatea revine pe un singur membru, exercitând o presiune extrem de mare asupra oaselor care alcătuiesc acel membru.

După cum se poate vedea, la un momendat, toată greutatea se sprijină pe singur ax osos. Iar osul ‘vedetă’ al acestui ax osos vertical este metacarpianul III, unde este regiunea fluierului (‘cannon’). Tot membrul toracic (anterior) este important, dar vreau să atrag atenția asupra meracarpianului III, deoarece cele mai frecvente și grave accidentări se întâmplă în această zonă. Riscul cel mai mare este la caii de doi ani și chiar și la cei de trei ani.

De asemenea, după cum se poate vedea din comparația din ultima poză atașată, degetul calului (format din trei falange) are și el un rol vital. Analizând toate imaginile, ne putem da seama de importanța vitală pe care o au oasele piciorului unui cal. În cazul prezentat, în partea inferioară (distală) a membrului toracal (anterior) avem: oasele carpiene (genunchiul funcțional), metacarpianul III (fluierul), degetul-falangele I, II și III (buletul, chișița și copita). Între metacarpianul III și falanga I, așezate caudal (către spate), avem și două oase sesamoide, exact unde se formează regiunea buletului. Iar între falanga a II-a și a III-a mai există și micul sesamoid. Cu permisiunea dvs.: ‘Careul de ași al piciorului: fluierul, buletul, chișița și copita!’

Datorită importanței vitale pe care o au picioarele unui cal, este imperios să le verificați zilnic și periodic să faceți o vizită medicală mai amănunțită.

Vizita medicală

Ca oricărui sportiv de performanță, atletului dumneavoastră ar fi bine să i să facă o vizită medicală înainte de a începe pregătirea fizică specifică. Și, recomandat ar fi să i se facă și la o anumită perioadă după începerea efortului intensiv.

Veterinarul va evolua mersurile calului, dar și condiția generală a acestuia. Un examen de sânge – profil sanguin complet poate scoate la iveală diferite carențe apărute peste iarnă, sau ‘neplăceri’ apărute în urma efortului intens. Pentru mai multe detalii și pentru o vizită medicală corespunzătoare, vă sfătuiesc să îl contactați pe dl dr veterinar Dan Ignătescu. (0745267984).

❗️Alimentația❗️

Furajele (sin. cu nutrețul) reprezintă materia primă a producției animale (suportul). Furajele furnizează cailor substanțele nutritive necesare pentru asigurarea funcțiilor vitale și pentru realizarea performanțelor planificate.

Este bine cunoscut faptul că o alimentație/furajare greșită a cailor de galop conduce la rezultate slabe pe hipodrom. Ba chiar s-au întâmplat cazuri în care cu puțin timp înainte de cursă calul a fost scos din cursă datorită furajării necorespunzătoare. Deci, o alimentație necorespunzătoare dintr-o zi, sau două-trei, poate să strice pregătirea de luni de zile pentru acea cursă; și nu numai! Atenție la neatenție❗️

După cum reiese din mai multe studii și mai ales după cum se vede din practica de zi cu zi, hrănirea corespunzătoare a cailor este un proces complex. Fiind un subiect sensibil, complex și care necesită o aprofundare mai serioasă, nu îl voi dezvolta acum, ci într-un articol viitor dedicat alimentației cailor de viteză (galop).

Un cal nu trebuie să stea mai mult de aprox. patru ore fără să mănânce, deoarece din punct de vedere fiziologic caii sunt predispuși să consume tot timpul cantități mici de furaje. Caii sunt animale erbivore, nerumegătoare, având un stomac monocavitar nu foarte voluminos. În schimb, intestinul gros are un volum foarte mare și un rol asemănător cu al rumenului de la animalele poligastrice. Intestinul gros este format dintr-un cecum bine dezvoltat și colon, în cadrul său fermentațiile fiind foarte intense.

Procesele de digestie au loc la trei nivele diferite ale tubului digestiv, și anume: stomac (digestie gastrică, ‘mărunțire’), intestin subțire (digestie enzimatică) și intestin gros (digestie microbiană). Știați că particularitățile anatomo-fiziologice nu permit cailor regurgitarea conținutului gastric? Adică caii nu pot să vomite.

Caii, în general, au nevoie pentru întreținerea stării de sănătate, a fertilizării și de realizare a performanțelor, de energie, de substanțe nutritive (proteine, săruri minerale și vitamine), precum și de lest (în general celuloză și hemiceluloză). Mai multe informații despre furajarea cailor în general și iarna, găsiți în acest articol: https://galop.ro/furajarea-cailor-iarna/

În cazul cailor de sport, necesarul total de energie este semnificativ mai mare. Substanțele care furnizează energia necesară cailor sunt hidrații de carbon (glucidele), grăsimile și în măsura în care se găsesc în cantități foarte mari în organism, proteinele. Proteinele sunt constituite din aminoacizi. Organismul viu are posibilitatea producerii unei părți din aminoacizi. O altă parte, aminoacizii esențiali, nu pot fi produși de către organism, fiind necesară administrarea lor în rație.

Orice organism viu depinde aprovizionarea cu energie. Iar în cazul nostru, în cazul cailor de galop, vorbim de un necesar și de aprox. 35.000 de calorii. În cazul cailor de galop are loc un consum enorm de energie într-un timp scurt și foarte scurt.

Totuși, nu trebuie neglijat faptul că, pentru același efort depus, necesarul de energie poate fi diferit de la cal la cal. Dacă peste iarnă caii au primit cantități mai reduse de proteină, acestea trebuie crescute ușor/treptat odată cu începerea antrenamentului pentru a stimula dezvoltarea musculaturii.

În general vorbim cam de trei mese pe zi. O importanță deosebită o are compoziția rației și evident consumul de apă. Deși am vorbit mai puțin de apă, trebuie să scoatem în evidență și importanța consumului de apă pentru un cal. Segmentul în care se digeră fibrele la cal este reprezentat de intestinul gros (cecum și colon). Dacă apa nu este în cantitate suficientă, acestea se deshidratează și apare constipația (coprostaza colonului), care este una dintre cele mai periculoase forme de colică.

Cantitatea totală de fibroase și grosiere în rația cailor de performanță nu trebuie să depășească 0,8-1% din greutatea vie a calului. Cantități mai mici de fibroase în rație au ca urmare tulburări ale tractusului digestiv. Pe de altă parte, creșterea prea mult a acestei cantități conduce la mărirea greutății calului (îngrășare), precum și la faptul că se micșorează capacitatea respiratorie (stomacul fiind încărcat).

În continuare vă prezint o dietă tradițională și două moderne; cele moderne având concentrații diferite privind calitatea fânului (sursa Trainer Magazine). Acesta este doar un exemplu.

Cele mai indicate fibroase sunt fânurile de graminee recoltate la prima coasă. Fibroasele fac parte din categoria fânurilor și pot rezulta din uscarea naturală sau artificială a unor nutrețuri verzi care provin de pe pajiști naturale (fân de luncă, de câmpie, de deal și de munte) sau cultivate (fân de lucernă, de trifoi, borceag…etc). Este bine de știut că fibroasele sunt nutrețuri voluminoase cu un conținut ridicat (peste 15%) de celuloză și cu o concentrație scăzută de energie. Tocmai de aceea trebuie să folosim și alte furaje/nutrețuri.

Concentratele care se administrează cailor de galop trebuie să fie bogate în hidrați de carbon. Unii specialiști recomandă introducerea în amestecul de concentrate a unei cantități de până la 5% de grăsimi vegetale; acestea contribuind la mărirea concentrației energetice a rației și la stimularea activității microbiene la nivelul intestinului gros. Prin termenul de nutreț concentrat se înțelege amestecul format din nutrețurile formate din boabele cerealelor sau subprodusele acestora, caracterizate prin conținut ridicat de substanțe nutritive și redus în celuloză și apă.

Toate aceste elemente favorabile nu pot fi realizate decât numai în prezența unor cantități suficiente de calciu, fosfor, magneziu, sodiu, clor, seleniu, vitamina E și vitamina B. După cum puteți vedea și după cum am spus și mai devreme, hrănirea cailor de galop reprezintă un proces complex care nu este la îndemâna oricui. În cazul cailor de galop vă recomand pentru furajare să vă consultați doar cu specialiști (nutriționist, inginer zootehnist, veterinar…etc).

Doar furaje de calitate foarte bună

Este imperios, chiar obligatoriu, ca în hrănirea cailor de galop să se administreze doar furaje de foarte bună calitate.

Nu trebuie să ‘îngreunăm’ calul cu prea multă apă și mâncare (și nici cu un harnașament prea complex). Cei care am făcut sport știm pe pielea noastră că nu trebuie să intrăm într-o competiție cu ‘burta plină’. Același lucru este valabil și în cazul atleților ecvini.

Pentru caii Pursânge (pur-sânge) care aleargă în cursele de galop, pe lângă aprovizionarea corespunzătoare cu energie, este necesară asigurarea în cantități corespunzătoare a următoarelor substanțe:

-fier, cupru, acid folic, vitamina B12 și B6 în scopul formării eritrocitelor;

-vitamina E, seleniu și clorură de sodiu în scopul activității corespunzătoare a cordului și a sistemului circulator, precum și al dezvoltării țesutului muscular;

-calciu, fosfor și vitamina D pentru realizarea rezistenței scheletului;

-vitamina B1 și B2, acid pantotenic, acid nicotinic și magneziu în scopul transformării corespunzătoare a energiei la nivelul mușchilor. După cum am mai spus, rația ar trebui să conțină și aminoacizi esențiali, importanți în construirea musculaturii.
În tot ceea ce înseamnă pregătirea cailor de galop, vă sfătuiesc să rămâneți cât mai aproape de natural și de natură.

Mai sunt multe lucruri de spus și de analizat, iar dacă unele chestiuni importante mi-au scăpat, ‘mea culpa’ și voi încerca să le prezint în articolele viitoare.

Pe lângă acest ‘Ghid de Galop’, am realizat și ‘Calendarul Galopului’, în care am adăugat 12 sfaturi adunate de prin Franța, Irlanda, Marea Britanie, America, de la bravii noștri înaintași și chiar și din experiența proprie. Iar dacă pot să mai ajut și cu altceva în materie de galop, ajut cu drag; știți cum și unde să mă găsiți!

Calendarul Galopului

Primul calendar al galopului! ‘Calendarul Galopului’ nu conține 12 luni, ci conține 12 sfaturi/recomandări de care (sper) să țineți cont:

1- Iubiți-vă și protejați-vă caii;

2- NU dopați caii și alergați doar în curse oficiale pe hipodrom (cu public);

3- Alegeți-vă cu grijă calul, verificați prima dată actele de origine, Pedigree-ul și dacă este înscris în Stud Book;

4- Formați o echipă profesionistă în jurul calului (antrenor, jocheu/călăreț de antrenament, veterinar, potcovar) și stabiliți din timp un scop/obiectiv;

5- Lucrați după un plan (protocol) de antrenament bine stabilit, iar primul succes trebuie să fie evitarea accidentărilor;

6- Folosiți cronometrul și un carnet pentru evidența antrenamentelor;

7- Efectuați toate cele trei faze ale antrenamentului cu răbdare;

8- Adaptați-vă și individualizați antrenamentul în funcție de fiecare cal;

9- Antrenamentul este baza performanței, iar lucrul în pantă ajută foarte-foarte mult;

10- Folosiți numai hrană de calitate, nu complicați furajarea și nu vă luați după orișicine, consultați un specialist;

11- Evitați pe cât posibil folosirea unui harnașament prea complex în cursă și încălziți calul înainte de cursă (pas-trap-canter);

12- Victoria fiecăruia dintre noi este atunci când caii și jocheii termină cursa cu bine.

Succes și vă mulțumesc!

Sper ca acest scurt ghid să vă fie de folos și nu uitați, grăbiți-vă încet în pregătirea ce urmează! Succes!

P.S. Pregătiți-vă caii într-un mod cât mai natural și NU folosiți substanțe dopante. Protejați caii și respectați Galopul.

Martinescu V.-M. (Galop.ro):
– pasionat de Caii Pursânge (pur-sânge) și de Galop;

– licențiat în Educație Fizică și Sport la Academia Națională de Educație Fizică și Sport;

– student la Facultatea de Zootehnie din cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București.

Surse foto: Galop.ro, France Galop, Chantilly Training Center, British Racing Authoroty, British Racing School, Godolphin

Bibliografie: Tratat de Hipologie, Curs de Introducere în Zootehnie (USAMV), Zootehnia României IV (Cabaline), Training and Fitness in Athletic Horses (David Evans, 2000), How to Exercise a Thoroughbred Race Horse (Janice Blake, 2013), Training Thoroughbred Horses (Preston M. Burch), https://galop.ro/furajarea-cailor-iarna/ (Dr. vet. Dan Ignătescu)