ISTORIC

Kincsem, adică ‘Prețioasa mea’ sau ‘Comoara mea’ în ungurește, s-a născut pe 17 martie 1874, la ferma domnului Ernst von Blaskovich din Tápiószentmárton, Austro-Ungaria. Kincsem s-a născut (în mare parte) din sânge britanic, care promitea performanțe foarte bune în lumea curselor de cai (din CAMBUSCAN și WATER NYMPH, în unele surse Watermymph), însă nimeni nu se aștepta la o asemenea comoară! Există și o parte legată de destin, deoarece monta se dorea a se face cu alt armăsar, însă destinul a făcut ca să se monteze (‘din greșeală’) cu Cambuscan.

KINCSEM (HUN), 1874, roibă, din CAMBUSCAN (GB) și WATER NYMPH (HUN), a fost născută și crescută la herghelia lui Ernő Blaskovich, la Tápiószentmárton, în partea maghiară a Imperiului Austro-Ungar.

Invincibila Kincsem

Întreaga carieră de curse a fost sub o singură culoare, cea a lui Ernst von Blaskovich. A fost desigur unul din exemplarele uimitoare produse de rasa calului Pursânge (pur-sânge) Englez și cu siguranță cel mai bun produs al turfului maghiar.

Deține un record absolut extraordinar, un record care este (aproape) imposibil de bătut. După Kincsem, cea mai bună performanță îi aparține iepei Black Caviar, care a reușit să câștige toate cele 25 de curse în care a alergat. KINCSEM A ALERGAT DE 54 DE ORI ÎN CARIERA EI PE HIPODROM, REUȘIND SĂ CÂȘTIGE TOATE CURSELE. INCREDIBIL!

https://fr.wikipedia.org/wiki/Kincsem

Dar nu-i numai atât! Victoriile sale au fost repurtate în diferite țări, implicit pe mai multe hipodromuri și pe distanțe diferite. Kincsem a fost o continuă călătoare. Și meritul său este și mai mare, când ne gândim la condițiile în care un cal de curse călătorea pe vremea ei. Chiar și în țările cele mai civilizate din Occident, ce mijloace de locomoție puteau fi la dispoziția unui cal de curse în perioada 1876—1879?! Câte un vagon de animale la trenurile de marfă, trenuri care mergeau cu aprox. 20 de km pe oră. Călătoriile erau lungi. Trebuie să ne gândim că Kincsem a alergat la Budapesta, Oldenburg, Viena, Praga, Berlin, Frankfurt, Doberau, Hanovra, Hamburg, Baden Baden, etc.

A mai alergat în Anglia la Goodwood și în Franța la Deauville. Este destul, spre a da un exemplu, să arătăm că în vara anului 1878, când avea patru ani, a fost trimisă din Ungaria în Anglia, unde a stat la Newmarket în antrenament. La începutul lui august a câștigat la Goodwood, una din alergările cele mai lungi din Europa, apoi a fost trimisă în Franța la Chantilly.

În aceeași perioadă, către sfârșitul lui august a câștigat, la Deauville, Marele Premiu și a doua zi după victoria ei, a pornit de la Oldenburg spre Ungaria, de unde, după foarte scurt timp, a fost trimisă la Baden- Baden. Aici, la începutul lui septembrie a câștigat marele premiu pentru a doua oară.

Genetic de excepție

Deși nu avea o conformație prea frumoasă/armonioasă, compensa prin geneticul de excepție cu care a fost înzestrată. Dimensiunile corporale erau impresionante, mai ales în acele vremuri; avea înălțimea la greabăn de 165 cm și o lungime mare a trunchiului. Era înaltă și lungă.

Kincsem avea un temperament de fier și un organism de oțel! Timp de patru ani, cât a stat în antrenament, n-a fost niciodată bolnavă, nici indispusă, nici n-a dat semne vădite de oboseală. Superioritatea sa, mai ales în țara ei de origine, era așa de mare asupra tuturor celorlalți cai că nu mai îndrăzneau de la o vreme s-o înfrunte în curse.

Iapa lui Blaskovich a alergat toată cariera ei pe turf sub conducerea lui Robert Hesp, care, păstrând-o neîncetat în formă, a dovedit o rară măiestrie profesională.

Kincsem a fost încălecată în cursele ei la doi, trei și patru ani numai de Madden, un călăreț mediocru, dar cu care se înțelegea de minune. Acest jocheu a fost tatăl lui Otto Madden, jocheu campion în Anglia timp de câțiva ani.

La cinci ani, Kincsem a fost încredințată pe rând lui Oehringen, Wain, Wright, Busby. Acesta din urmă a fost un jocheu de clasă pe timpul său, câștigând de cinci ori Derby-ul German și de trei ori pe cel Austriac . Ceilalți erau călăreți modești. Dar Kincsem era așa de bună și așa de ușor de călărit că oricine putea s-o ducă la victorie.

Cariera la herghelie

In total Kincsem a câștigat șase cupe sau obiecte de artă și premii în valoare de 425.000 franci, sumă enormă pentru vremea ei. A fost nu numai un cal de curse extraordinar, dar și o minunată prăsitoare.

A fost trimisă pentru reproducție la ferma proprietarului său, în apropierea localității Tápiószentmárton. Kincsem a produs doar cinci mânji, trei de la armăsarul Buccaneer și doi de la Doncaster. Ambii armăsari au fost performeri remarcabili în cursele lor din Anglia natală, Buccaneer câștigând Stakes-ul, iar Doncaster triumfând la Derby-ul de la Epsom. Buccaneer a dat doi câștigători de curse clasice în Anglia înainte de a fi exportat și a devenit un armăsar de frunte în Germania și Ungaria. Doncaster a dat campioni clasici precum Bend Or și Farewell în Anglia și a fost exportat în Ungaria după ce Bend Or l-a înlocuit ca armăsarul principal la ferma Eaton a proprietarului său, Ducele de Westminster.

Urmașii lui Kincsem

Primul mânz al lui Kincsem a fost iapa Budagyöngye, născută în 1882, din Buccaneer și Kincsem. Concurând sub stăpânirea lui Blascovich, această iapa a câștigat Derby-ul German. Urmașele sale a produs iepe câștigătoare de mai multe premii prestigioase.

Următorul mânz al lui Kincsem a fost iapa Ollyan-Nincs, născută tot din Buccaneer și Kincsem. Victoria ei a inclus Saint Leger-ul maghiar. Ca producător, Ollyan-Nincs a întemeiat o familie importantă care a cucerit evenimente clasice timp de mulți ani.

Kincsem nu a avut niciun mânz în 1884, dar în 1885 a produs primul său descendent armăsar. Din nou, cu monta lui Buccaneer. Din păcate TALPRA MAGYAR, nu a concurat, dar s-a dovedit a fi un armăsar destul de decent, cel mai bun descendent al său fiind armăsarul Tokio, câștigător, printre alte curse, al Derby-ului Austriei, Grosser Preis von Baden și al St. Leger-ului maghiar.

În 1886 a adus pe lume încă un armăsar, fiul lui DONCASTER. KINCS-OR, un cal promițător și bine pregătit pentru a concura în Derby-ul Germaniei, însă a murit brusc!

Ultimul mânz al lui Kincsem a fost iapa, KINCS, născută în 1887, fiică a lui DONCASTER. Deși nu a alergat pe hipodrom, KINCS a devenit o mamă influentă, fiica ei, NAPFENY fiind o câștigătoare importantă de curse.

Linia ei s-a continuat cu succes și descendenții săi au repurtat nenumărate victorii, în diferite țări. Sângele său era foarte căutat și extrem de prețios. În toată Europa centrală, Ungaria, Austria, Cehoslovacia, Germania, Polonia, Italia, descendentele sale erau prețuite și păstrate la herghelii. Chiar și în Franța, Anglia și America găsim sângele său.

Behegvolgy, Morpeth, Hazafi, Ksiaze Pan, Lom, Mosci Ksiaze, Vatinius, Parola, Liker sunt urmași cu rezultate pe hipodrom. 

Produși ajunși și în România

La noi, pe linia maternă, cel mai de seamă descendent al lui Kincsem a fost SATRAP, proprietatea lui I. Pincaș. Era urmaș pe linie maternă din Ollyan-Nincs și respectiv Kincsem, stră-stră-străbunica lui SATRAP. Cu un Pedigree foarte bun și cu o pregătire pe măsură, SATRAP a câștigat în 1929 și Derby-ul Român și Premiul Jockey Club.

SZÁNDÉKOS, strănepotul lui KINCSEM a ajuns în România, fiind tatăl celebrului TARZAN.

SFÂRLEAZĂ, frate după mamă cu SATRAP, un cal care a aparținut lui S. Schwartz.

Dispariția prematură

Kincsem a intrat la herghelie la șase ani, în 1880. A stat acolo numai șapte ani, deoarece la 16 martie 1887 a murit din cauza unei inflamații la intestine.

Moartea ei în ‘floarea vârstei’, la doar 13 ani, a fost o pierdere grea pentru rasa Pursânge (pur-sânge) Englez și în special pentru turful maghiar.

Impact și Moștenire

Moștenirea lui Kincsem în lumea curselor de cai este una foarte importantă. Prin performanțele sale incredibile și caracterul său inconfundabil, Kincsem a inspirat generații întregi de antrenori, proprietari și iubitori de cai, demonstrând că excelența și perseverența pot aduce triumful chiar și în cele mai dificile circumstanțe.

Pe lângă impactul său incredibil asupra curselor de cai, Kincsem a avut și o influență semnificativă asupra industriei de reproducție. Numeroasele sale victorii au consolidat reputația familiei sale de sânge, atrăgând interesul crescătorilor de cai din întreaga lume pentru descendenții săi. Astfel, linia sa de sânge a continuat să prospere și să se răspândească, lăsând o amprentă durabilă în lumea galopului.

Pe lângă impactul său asupra industriei curselor de cai, Kincsem a devenit un simbol al mândriei naționale în Ungaria, reprezentând spiritul, determinarea și talentul acestei țări. Statuile, monumentele și alte omagii aduse lui Kincsem în Ungaria și în alte părți ale lumii atestă importanța sa culturală și istorică în conștiința colectivă.

Cum nici nu se putea altfel, Hipodromul de la Budapesta poartă numele legendarei KINCSEM. Bravo lor, bravo vecinilor maghiari!

Acest articol se vrea a fi un omagiu adus legendarei Kincsem, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la nașterea sa.

Articol realizat cu ajutorul herghelie.ro și, în premieră, cu ajutorul domnului Doru Gogulancea (membru Jockey Club Român); mulțumim!

Surse:

• Herghelie.ro
• Wikipedia.org/Kincsem
• Wikimedia
• https://www.pedigreequery.com
• Rampa
• Daily News Hungary
• Kincsem Park